Cinci adevăruri despre misiune care transformă oamenii de casă în misionari

Atunci când un misionar simte o „chemare”, aceasta este de obicei ca răspuns la informații reale despre nevoile și oportunitățile care există în lume.

Este ușor să crezi că majoritatea misionarilor sunt aventurieri extrovertiți în mod natural.

Dar chemarea unui misionar nu se bazează pe personalitate. Dumnezeu îi trimite pe cei pe care i-a ales, așa cum l-a trimis pe Aron:„A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese” (Psalmul 105:26).

Am putea specula că Moise și Aaron ar fi putut face mai degrabă o mie de alte lucruri decât să-I slujească lui Dumnezeu, rătăcind prin deșert cu un popor încăpățânat. Dar ei au răspuns cu fidelitate chemării lui Dumnezeu pentru că au fost aleși.

Tot așa, misionarii credincioși merg la cei neatinși și neevanghelizați nu pentru că le plac călătoriile și cultura globală, ci datorită unei chemări autentice. Dumnezeu alege să le dea chiar și misionarilor de casă putere, pentru că El alege să îi trimită. Acest lucru a fost adevărat în cazul lui Ghedeon: „Domnul S-a uitat la el şi a zis: «Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te trimit Eu?»” (Judecători 6:14)

Deși chemările moderne la misiune nu vin printr-o voce audibilă a Domnului, Dumnezeu încă sensibilizează inimile prin Scriptură, rugăciune, sfaturi și nevoile actuale din lume. Luați în considerare aceste cinci adevăruri care îi obligă chiar și pe oamenii de casă să se implice în lucrarea misionară.

1. Oportunitățile de misiune depășesc cu mult oportunitățile de lucrare de acasă

În seminar, principalul motiv pentru care i-am auzit pe studenți exprimându-și dezinteresul față de activitatea misionară a fost dorința lor de a-și întemeia o familie. Lucrarea de misiune presupune o viață grea, cred mulți. Încă îmi plătesc datoriile la facultate – cum mă voi deplasa în întreaga lume ca să trăiesc în sărăcie?

Iată adevărul: majoritatea studenților din facultățile și seminariile biblice concurează pentru un segment restrâns al pieței muncii pastorale și academice, care este deja suprasaturat de solicitanți. Christianity Today a publicat recent Studiul Adunării Naționale pentru a raporta că există peste 380.000 de păstori în Statele Unite, comparativ cu 2 milioane de păstori la nivel global. În schimb, aproximativ 85% din cele 2,2 milioane de biserici evanghelice din lume sunt conduse de păstori cu puțină sau deloc educație teologică.

Mulți dintre acei studenți la seminar pe care îi știam, care erau dezinteresați de lucrarea de misiune, au ajuns să lucreze ca și vânzători de cafea timp de câțiva ani după seminar — nici măcar folosindu-și darurile sau educația costisitoare pe care au primit-o. Nu este nimic în neregulă cu a fi vânzător de cafea. (Eu am precticat asta timp de câțiva ani.) Dar nu există niciun motiv pentru care tinerii cu dorință de a se impica în lucrare ar trebui să se ocupe de aceeași mică părticică a lucrării bisericești din America de Nord, în timp ce o lume de oportunități de plantare de biserici, educație teologică și alte roluri de serviciu cu normă întreagă îi așteaptă în afara confortului de acasă.

2. Mai mult de 7.000 de grupuri etnice nu au auzit niciodată despre Domnul Isus

Apostolul Pavel articulează logica motivantă a conceptului de grupuri etnice neatinse destul de succint: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Romani 10:14)

Imaginați-vă o întreagă comunitate de oameni care nu au auzit niciodată numele lui Isus Hristos. Imaginați-vă cât de pierdută este acea comunitate. Imaginați-vă cum le-a distrus păgânismul inimile, societatea și relațiile. Acum, imaginați-vă că Îl duceți pe Hristos în acea comunitate pentru prima dată. Unde merge Hristos, tirania dispare. Unde merge Hristos, violența retributivă scade. Unde merge Hristos, pacea prosperă. Unde merge Hristos, sufletele sunt salvate din Iad.

Acum, imaginați-vă că aceasta are loc de 7.000 de ori. Asta ar putea face biserica în timp ce membrii trupului lui Hristos își investesc cu fidelitate viețile și darurile în Marea Trimitere. Acesta este un scop prea glorios pentru a nu-l urmări.

3. Alte grupuri religioase adesea depășesc eforturile misionare evanghelice

În timp ce noi, evanghelicii confortabili, ne este adesea dificil să ne motivăm să slujim la nivel global, luați în considerare, spre deosebire, faptul că există mai mult de 70.000 de misionari mormoni activi sau că musulmanii lumii depășesc cu repeziciune creștinii neroditori din Occident.

Aceste sisteme religioase — care amândouă învață un Hristos diferit și o Evanghelie falsă, dacă se poate numi Evanghelie — cheltuiesc o energie enormă pentru a face convertiți. Cu cât mai mult ar trebui ca noi, care Îl avem Adevăratul Isus — Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat pentru îndreptățirea noastră, făcut al nostru prin credință, nu prin fapte — să fim motivați să vestim Evanghelia Lui mântuitoare.

4. Biserica are de 3.000 de ori resursele financiare necesare pentru a câștiga fiecare națiune pentru Hristos

Este un mit faptul că nu există suficienți bani pentru ca Biserica din întreaga lume să evanghelizeze fiecare grup etnic. Acest lucru pur și simplu nu este adevărat. Statisticienii estimează că biserica globală are de aproximativ 3.000 de ori resursele financiare necesare pentru a finaliza Marea Trimitere.

Apostolul Pavel le scrie corintenilor: „Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă” (2 Corinteni 11:8). Argumentul său a fost că o cantitate disproporționat de mică de biserici care trimit, adesea susțin prea mult din volumul financiar al slujirii.

Cei speriați de misiune sunt adesea intimidați de perspectiva de a strânge suport. Dar bisericile locale sunt pline de dăruitori generoși și resurse gata să fie împărtășite pentru ca Evanghelia să avenseze. Suportul este acolo. Există mai mult decât suficient sprijin pentru ca misiunea lui Dumnezeu să fie îndeplinită astăzi.

5. Marea Trimitere este încă obligația Bisericii

Marea Trimitere rămâne relevantă pentru noi. Nu a fost anulată de dispersia geografică a credincioșilor din secolul I și nici de globalismul secolului XX. Marea Trimitere este a noastră pentru că noi aparținem bisericii:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:19-20).

Concluzie

Cred că Dumnezeu are o plăcere deosebită să trimită misionari care sunt reticenți să meargă. Dumnezeu nu are „nevoie” de misionari. Majoritatea ființelor umane preferă să trăiască în zonele lor de confort. Dar, trezind inimile celor leneși și improbabili, Dumnezeu Își aduce mai multă slavă Sieși.

V-ați gândit, tu sau cineva cunoscut, la chemarea de a merge? Înarmat cu aceste adevăruri, roagă-te ca El să îți deschidă inima pentru lucrarea misionară pe termen lung.

P.C. Maxwell
www.abwe.org