Foame… dar nu (doar) de pâine… — Scrisoare misionară, familia Acatrinei

„Bună ziua, cum sunteți?” am întrebat eu, intrând în casa joasă și sărăcăcioasă. „Mi-e foame… nu am mâncat nimic astăzi.”, a fost răspunsul pe care l-am primit.

Acestea au fost cuvintele bătrânului pe care tocmai l-am vizitat ca să îi ducem câteva alimente. Am facut pachete pentru 100 de familii cu banii primiți de la cei din România, care au vrut să sprijinească proiectul Agenției Kairos: Pâine și pește pentru 5000 și le-am distribuit împreună cu echipa (Zsolty, Manuel – colegul nostru peruan și păstorul adunării pe care o frecventăm în Atalaya). Mulțumim fraților și mulțumim Kairos pentru inițiativă și pentru ajutorul acordat celor flămânzi. Dumnezeu să vă răsplătească însutit!

Deși unii au privit suspicioși această acțiune scoțând în evidență doar latura socială a acesteia, spunând că nu ne diferențiem de celelalte instituții seculare, noi știm că dincolo de ceea ce se vede e motivația de a le duce oamenilor Pâinea vieții. Și dacă ni se oferă ocazia ca să împletim aceasta și cu acțiuni de acest gen, o facem bucuroși pentru că am învățat-o de la Marele nostru Învățător, Domnul Isus.

O altă soră, văduvă de mai bine de 20 de ani, când am intrat în casa ei, ne-a spus: „Dumnezeu v-a trimis!”. Am intrat în bucătărie să îi las alimentele și am văzut pe masă doar un pumn de verdețuri pe care abia și le cumpărase de la piață ca să își gătească prânzul. Mi-au dat lacrimile văzându-i nevoia, dar și bucuria din privire. Cât de multe putem face adesea, doar cu puțin! Mi-au venit în minte multe versete: „Dar cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17); „…ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut. (Matei 25:40); „Duceți-vă de învățați ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!'” (Matei 9:13).

Dincolo de nevoia oamenilor de mâncare/alimente, mai aspră și mai dureroasă e nevoia lor de un alt tip de hrană: Cuvântul lui Dumnezeu, Pâinea vieții. Trist e că mulți dintre ei nici măcar nu își dau seama cât de flămânzi sunt spiritual. Oameni plini de temeri, de îngrijorări, fără pace și fără bucurie, chiar revoltați pe Dumnezeu pentru tot ceea ce li se întâmplă. Un prieten de-al nostru, care are un magazin cu materiale de construcții, de fiecare dată când îl vizitam îl vedeam cu o mască de protecție nouă și prima lui întrebare era: această mască mă protejează mai bine, așa-i? Sărmanul de el… Când va înțelege că doar Dumnezeu îl poate proteja? Sau când va înțelege că există altceva mai periculos decât coronavirus? Pentru astfel de oameni ne rugăm și căutăm să le vorbim de Dumnezeu.

Dacă în toată această perioadă am căutat să vedem cum îi putem ajuta pe cei din jur mai bine și cum îi putem binecuvânta, Dumnezeu ne-a avut și pe noi în vedere. Nu doar noi am binecuvântat pe alții, ci și alții, la care nu ne așteptam (cel puțin în perioada aceasta) ne-au binecuvântat pe noi. Într-o dimineață mă sună Micael din M. ca să mă întrebe cum suntem și să îmi spună ca el s-a gândit la noi și vrea să ne dea ceva, numai să mergem să luăm ceea ce ne-a pregătit. Am plecat imediat cu Zsolty până la casa lui din comunitate și nu mică mi-a fost surpriza când am văzut că ne aștepta cu trei ciorchine mari de banane (unul pentru fiecare familie) și cu o găină. M-a emoționat gestul lui și faptul că s-a gândit la noi, însă am văzut și aici credincioșia lui Dumnezeu și împlinirea promisiunii: „Aruncă-ți pâinea pe ape, și după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1).

Noi ca familie – sănătate cu suișuri și coborâșuri

Prin harul Lui suntem bine cu toții, deși am trecut prin câteva episoade de boală. Debora a fost cu dureri mari de ureche, zile și nopți la rând, după care Amalia i-a călcat pe urme. La Amalia a mai fost și problema unei măsele, însă la început nu a știut dacă măseaua e problema sau urechea. Când a văzut că nu mai poate suporta durerea a mers la spital, însă a avut de “luptat” cu cadrele medicale ca să o ia în primire. A văzut-o un medic generalist, deoarece aici în Atalaya nu avem nici orl-ist, nici medic stomatolog, nici pediatru… ce mai. Nu avem nimic. Medicul i-a spus că e vorba de o otită, așa că i-a prescris un antibiotic pentru otită. Amalia a profitat de ocazie și a vorbit și pentru Debora și așa am reușit să îi tratăm otita Deborei fără să fi fost consultată în prealabil.

La Amalia a fost mai complicat deoarece nu a fost vorba de otită, ci de o problemă cu măseaua. Am scris celor de pe grupul de rugăciune de pe WhatsApp ca să se roage pentru această problemă și am experimentat încă o dată puterea rugăciunii fierbinți a celor neprihăniți. Pe lângă aceasta, au contactat-o câțiva medici stomatologi, și din România și din Peru, și au sfătuit-o ce să facă și ce tratament să ia. Deși problema nu e rezolvată, Amalia continuând să aibă dureri, totuși e mult mai bine acum. Așteptăm doar momentul potrivit când putem călători la Lima ca să își poată rezolva această problemă definitiv.

Lucrare – între restricții și limitări

Cât privește lucrarea spirituală, suntem destul de limitați în perioada aceasta, însă a trebuit să fim creativi și să găsim soluții. Nu am putut avea întâlniri pe Zoom, deoarece frații noștri așhaninka nu dispun de internet în comunitate, însă i-am putut vizita de câteva ori, iar de cele mai multe ori am vorbit la telefon cu unii din ei. De mai bine de o lună de zile ne întâlnim cu cei din M. lunea dimineața la 6 și facem adunare. E singura zi când putem intra la ei în comunitate până la orele 12 la amiază. În restul săptămânii nu avem deloc acces la ei. Au blocat drumul cu diferite bariere făcute din trunchiuri de copaci și nu permit nimănui să tranziteze pe teritoriul lor.

Cu fratele Augusto din C. am luat legătura prin telefon și i-am cerut lui să vină cu barca până în Atalaya. După ce a obținut permisul necesar de a călători pe râu, ne-am văzut cu el în port pentru vreo jumătate de oră și tot atunci i-am și înmânat alimentele pe care le-am cumpărat pentru cei din comunitatea lui.

Situația din Peru – locul 8 in lume la numărul de contagiați activi

Pentru noi a fost o mare provocare să rezistăm aproape 4 luni în carantină totală. Și încă nu s-a terminat. Tocmai ce am aflat zilele acestea că s-a prelungit carantina până pe data de 31 iulie, deși vor mai slăbi puțin restricțiile și vor permite transportul interprovincial începând cu jumătatea lunii. În ciuda faptului că s-au luat măsuri drastice încă de la început, (putea ieși în oraș doar o singură persoană din familie, până la orele 12 la amiază, de luni până vineri) cazurile au crescut vertiginos, nu doar la nivel de Atalaya, ci la nivel de regiune și chiar la nivel de țară. Situația e destul de critică la ora actuală. Mulți dintre cunoscuții noștri s-au îmbolnăvit de COVID-19, printre care chiar persoane cu care am lucrat împreună și care au pășit pragul casei noastre. În mila Lui, Dumnezeu ne-a ferit până acum de această pandemie, deși pe străzile din Atalaya mulți infectați circulă pentru că nu vor să stea în casă sau vând în piață deși sunt contagiați.

Rugați-vă pentru noi, pentru Atalaya și pentru întreg Peru. Cerem mila Domnului peste țara aceasta și o trezire grabnică la o iubire profunda si sinceră față de Domnul Isus, atât în rândul credincioșilor, cât și în rândul necredincioșilor. Ca echipă am văzut că avem neapărată trebuință de o atingere a lui Dumnezeu care să aducă o trezire în zona noastră, așa că am găsit de cuviință să ne întâlnim de mai multe ori pe săptămână ca să ne rugăm și mai fierbinte pentru oamenii de aici. Avem mare nevoie de sprijinul vostru în această bătălie care trebuie dusă pe genunchi. Vrem să fiți pentru noi ceea ce Aaron și Hur au fost pentru Moise în bătălia lui Israel cu Amalec. Întăriturile sunt puternice, fortărețele sunt bine păzite de armata celui rău, așa că vă cerem să nu ne lăsați singuri să luptăm. „Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre„ (Psalmul 90:11). Acesta este strigătul nostru către Dumnezeu. Vrem ca lucrarea lui să propășească în mâinile nostre.

Motive de mulțumire:

• Sănătatea noastră și protecția lui Dumnezeu de până acum,
• Răspunsurile Sale la rugăciuni și noi experiențe cu El,
• Susținerea voastră în rugăciune și sprijinirea lucrării chiar în aceste vremuri de criză.

Motive de rugăciune:

• Însănătoșirea prietenilor noștri,
• Mântuirea prietenilor noștri,
• Trezire în Atalaya și întreg Peru,
• Sănătate și protecție în continuare,
• Să se deschidă drumurile să putem merge la Lima,
• Ajutor și înțelepciune în eforturile depuse pentru continuarea învățării limbii.

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin (Efes. 3:20,21).

Fiți binecuvântați!

Cu prețuire,
Liviu și Amalia Acatrinei