Marea Trimitere: lucrare socială, acțiune politică sau evanghelizare?

Extras din Comentariul Noului Testament al lui John MacArthur pe Matei 28.

În lumina autorității Sale absolute și suverane, Domnul Isus a poruncit: „Duceți-vă așadar și faceți ucenici din toate neamurile”. Cuvântul de tranziție este așadar. „Pentru că Eu sunt Domnul suveran al universului”, spunea Isus, „Am atât autoritatea de a vă porunci să fiți martorii Mei, cât și puterea de a vă permite să împliniți această poruncă”.

În lumina învățăturii Vechiului Testament despre misiunea lui Israel de a fi lumina lui Dumnezeu pentru neamuri și în lumina slujirii pământești a Domnului Isus, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că misiunea Sa a fost de a face ucenici din toate neamurile.

Matheteuo (faceți ucenici) este verbul principal și porunca centrală a versetelor 19-20, care formează propoziția finală a Evangheliei după Matei. Înțelesul de bază al termenului se referă la a crede și a învăța. Domnul Isus nu se referea pur și simplu la credincioși sau la învățăcei, pentru că ar fi folosit alte cuvinte. Matheteuo poartă o combinație frumoasă de semnificații. În acest context, se referă la cei care își pun încrederea în Isus Cristos și Îl urmează într-o viață de învățare continuă și de ascultare. „Dacă rămâneți în cuvântul Meu”, a spus Domnul Isus, „atunci sunteți cu adevărat ucenicii Mei” (Ioan 8:31). Trebuie remarcat faptul că unii ucenici nu erau adevărați (vezi Ioan 6:66).

Un om care nu este un adevărat ucenic al lui Cristos, nu Îi aparține și nu este mântuit. Când o persoană Îl mărturisește cu adevărat pe Cristos ca Domn și Mântuitor, este imediat mântuit, este făcut imediat ucenic și este imediat umplut cu Duhul Sfânt. A nu fi ucenicul lui Cristos înseamnă a nu fi al lui Cristos deloc.

Marea Trimitere este porunca de a aduce necredincioșii din întreaga lume la o cunoaștere mântuitoare a lui Isus Cristos, iar termenul pe care Domnul îl folosește în această însărcinare este acela de a face ucenici. Adevăratul convertit este un ucenic, o persoană care L-a primit și s-a supus Domnului Isus Cristos, orice ar putea însemna sau oricât l-ar costa acest ucru. Persoana cu adevărat convertită este plină de Duhul Sfânt și i se dă o nouă natură care tânjește să asculte și să se închine Domnului care l-a mântuit. Chiar și atunci când este neascultător, el știe că trăiește împotriva noii sale naturi care dorește să-L onoreze și să-I placă Domnului. El iubește neprihănirea și urăște păcatul, inclusiv pe al său.

Prin urmare, porunca supremă a Domnului Isus este ca aceia care sunt ucenicii Săi să devină instrumentele Sale pentru a face ucenici din toate națiunile. Slujirea de pe pământ a Domnului Isus a fost aceea de a face ucenici pentru Sine, și aceasta este slujirea poporului Său. Cei care Îl urmează cu adevărat pe Isus Cristos devin „pescari de oameni” (Matei 4:19). Cei care devin ucenicii Lui urmează să fie și ei înșiși făcători de ucenici. Misiunea bisericii primare era aceea de a face ucenici (vezi Faptele Apostolilor 2:47; 14:21) și aceasta încă rămâne misiunea lui Cristos pentru biserica Sa.

Porunca Domnului Isus ca urmașii Săi să facă ucenici a fost dată o singură dată, în punctul culminant, chiar la sfârșitul slujirii Sale pământești. Unii ar putea întreba: „Dacă a fost atât de importantă, de ce Domnul Isus a menționat-o o singură dată?” Motivul, fără îndoială, este că motivația de a-i câștiga pe alții pentru Cristos este este ceva natural pentru omul răscumpărat. Cineva s-ar putea întreba de ce porunca lui Dumnezeu ca omul să „crească și să se înmulțească” (Gen. 1:28) a fost dată o singură dată. În fiecare caz, reproducerea este un element firesc al vieții. Chemarea de a face ucenici este afirmată o singură dată, deoarece este firesc ca noua făptură să fie reproductivă. Ar ridica o problemă să repetăm ​​ceea ce este atât de elementar.

Cerințele specifice pe care Domnul Isus le dă pentru a face ucenici implică trei participii: mergând (redat aici ca duceți-vă), botezând și învățând.

Sursă: www.gty.org