Minuni care se întâmplă sub ochii noștri în Turcia

A trecut o lună și jumătate de la cutremurele devastatoare din sudul Turciei și din nordul Siriei. O nouă echipă Kairos formată din 16 frați români din diverse zone ale țării a avut șansa să slujească, în perioada 20-26 martie, în Antakya (fostul oraș Antiohia), provincia Hatay din sudul Turciei. Deși mass-media susține faptul că în urma cutremurelor, în Turcia ar fi murit aprox. 50.000 de persoane, conform părerii localnicilor, este vorba, fără a da greș, de cel puțin 500.000 de morți și zeci de mii de răniți. De aceea, am avut ca țintă trei proiecte principale, și anume: construcția de case de lemn, distribuirea de hrană gătită și amenajarea unei spălătorii mobile.

Case de lemn pentru sinistrați

Echipa Kairos Construct, coordonată de David Livadă, a venit pregătită cu uneltele necesare pentru a asambla case de lemn. Când străbați orașele din sudul Turciei, mai peste tot vezi munți de moloz, buldozere, macarale și sute de camioane care-l cară neobosite în afara orașului. Se estimează că peste 1,5 milioane de oameni și-au pierdut locuința, peste 160.000 de clădiri au fost dărâmate, respectiv peste 520.000 de apartamente. Nevoile sunt uriașe. Oamenii nu au acces la toalete, la un duș sau la apă curentă. Din pricina aceasta, sute de mii au părăsit zona afectată și s-au mutat în alte locații din Turcia. Câteva sute de mii însă locuiesc în zonă, în corturi. În piețe, în livezile cu măslini sau la colțurile străzilor mai ferite de blocurile care stau să cadă poți vedea taberele de corturi, amenajate de AFAD sau de multele organizații umanitare străine implicate în zonă. Puținele blocuri care mai stau în picioare sunt înclinate la unghiuri alarmante, prea periculoase pentru a fi locuite, prăbușirea lor fiind iminentă. De aceea, locuințele, fie ele chiar și din prefabricate și mai reduse ca spațiu (25 mp) sunt extrem de utile. Astfel, Uniunea Bisericilor Protestante (UBP) din Turcia și-a propus să construiască 100 de case de lemn. Astfel, în parteneriat cu Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România și GLO Bucovina, Agenția Kairos a putut achiziționa materialul pentru primele 5 case (13.500 euro), iar echipa a reușit, într-un timp record, să monteze chiar 6 astfel de case. Prima casă construită a fost pentru un tată cu băiatul său, care și-a pierdut sub dărâmături soția și două fete.

Proiectul continuă. Până în prezent s-au construit 22 de case de lemn. Să ne rugăm pentru multele familii care sunt pe listele UBP și care încă așteaptă un spațiu adecvat în care să se adăpostească.

Distribuirea de hrană gătită

Echipa de patru frați prahoveni, coordonată de fratele bucătar Daniel Popescu, a venit pregătită cu toate ustensilele necesare (butelii de gaz, arzătoare, ceaune, strecurători, ustensile etc.) pentru a găti și a distribui hrană. La Depozitul Deborei din Samandag am putut amenaja o bucătărie temporară mobilă. Astfel, în cele 5 zile de slujire, ei au putut distribui aprox. 2000 de porții de hrană.

Noi, toți ceilalți, alături de echipa de frați din Biserica Creștină din Eskisehir și alți creștini turci din Istanbul veniți în Antakya, am ajutat la distribuirea a mii de pachete cu alimente, puse la dispoziție de organizația Operation Blessing, care lucrează în zonă, cât și a pungilor cu alimente și produse de igienă personală, pregătite din donațiile primite de la UBP.

Spre finalul șederii, o familie turcă care a beneficiat de hrană, i-a invitat pe frații noștri la cortul lor, la un ceai pentru a le mulțumi. La finalul vizitei, frații noștri i-au întrebat dacă ei sunt de acord ca să se roage pentru familia lor. Ei au consimțit cu bucurie și chiar i-au invitat să se roage și pentru mama lor, care locuia într-un cort din apropiere.

Este adevărat că, hrana distribuită într-un interval de timp atât de scurt, nu reprezintă decât o picătură într-un ocean, dacă ne gândim la nevoile existente… iar nevoile rămân în continuare uriașe. Însă, acest ajutor a însemnat foarte mult pentru cei aflați în suferință, pentru că a fost însoțit de empatie, de compasiune, de zâmbet și de dragostea lui Hristos, arătată prin gesturi simple.

Spălătorie mobilă

O altă nevoie majoră a oamenilor din corturi este să-și spele hainele. De aceea, Adi Șerban, reprezentant al organizației Un pas spre Salvare, și Cătălin Profiri din Iași au avut pe inimă în mod special acest proiect. Deși, spălătoria mobilă nu a fost instalată încă, ei au reușit totuși să achiziționeze două mașini de spălat care vor fi montate în două tabere de corturi. De asemenea, Domnul le-a pus pe inimă să ofere o mână de ajutor și unei comunități de sirieni dintr-un sat din apropiere.

Vizita la comunitatea de sirieni

Prin intermediul lui Daniel Pop, un alt membru al echipei noastre, am cunoscut o soră româncă (căreia din motive de securitate nu am să-i dau numele) care de mai mulți ani Îl slujește pe Domnul în Turcia. În după-amiaza zilei de joi, am mers la bucătăria mobilă comunitară, unde am găsit-o cu bonetă pe cap mânuind polonicul deasupra unei oale de dimensiuni mari, și servindu-i pe oamenii ce stăteau la coadă să-și primească porția de hrană. Ne spunea că oamenii nu vin la cort doar pentru hrana zilnică de care pot beneficia, ci și pentru „atmosfera de liniște sufletească și pacea pe care o simt aici”. 1200 de persoane sunt hrănite zilnic la acest cort. Împreună cu sora noastră am vizitat și o comunitate de sirieni, 10 adulți și 15 copii, despre care aflasem că nu au ce să mănânce. Deși atitudinea turcilor față de refugiații sirieni este tot mai negativă, ne-a impresionat faptul că fostul primar al satului s-a milostivit de ei și i-a primit într-o anexă a clădirii sale. Deși gazdele noastre țineau post, pentru că era prima zi din Ramadan, pe noi ne-au primit cu deosebită ospitalitate, iar soția fostului primar ne-a servit cu ceai și lipii cu legume.

Domnule pastor, ce am de făcut în continuare?

Într-una din seri, am fost invitați la sediul unei organizații creștine din Samandag, la un timp de părtășie și închinare. Am cântat împreună și am predicat Cuvântul. A doua zi, am luat cina împreună cu acești voluntari. După cină, s-a apropiat de mine un tânăr turc de 24 de ani, care aflase că sunt pastor și m-a întrebat: Domnule pastor, ce am de făcut în continuare? El experimentase o mare durere, întrucât prietena lui murise cu o lună în urmă sub dărâmături, în urma cutremurului. Acest tânăr a dorit să-și pună capăt vieții și tatăl lui, cu toate că este musulman de religie, neștiind cum să-l mai ajute, l-a adus la centrul organizației, ca să primească consiliere. Aici el a auzit Evanghelia și astfel a putut să-I încredințeze lui Dumnezeu durerea care îl copleșea. Am stat de vorbă cu el și i-am prezentat din nou Evanghelia, ca să mă asigur că înțelege bine pasul de credință pe care îl face. Pentru că voia să știe ce are de făcut în continuare i-am citat versetul din Marcu 16:16 – Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit… Atunci el m-a întrebat dacă ar putea fi botezat chiar în acel moment… Schimbarea acestui tânăr de la disperare la pace, de la întristare la bucurie, de la durere la mângâiere, stă mărturie că Domnul nostru face minuni și astăzi!

Ne pregătim să ne întoarcem curând în Turcia! Ne dorim să continuăm aceste proiecte în următoarele săptămâni și luni de zile. De aceea, apreciem rugăciunile voastre pentru echipele care vor merge. Domnul să ne dea înțelepciune în toate deciziile, protecție și putere de muncă.

A consemnat,
Valentin Hrihorciuc