Prietenii din România
În Matei 25:31-40 ni se prezintă o secvență de la judecata finală, când însuși Împăratul, Domnul Isus Hristos, le va spune celor de la dreapta Lui: Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit… Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: Doamne, când te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Aceste versete ne arată că ar trebui să-l primim pe cel flămând, pe cel însetat, pe străinul din țara noastră ca pe Hristos. Cum îi privim pe străinii care își fac apariția printre noi, cum ne raportăm la refugiați? Cu suspiciune, ca pe o povară incredibilă pentru o țară ca România, ca posibili extremiști și teroriști sau… îi primim ca pe Hristos? Sunt diferiți în ceea ce privește fizionomia, nu vorbesc limba noastră, majoritatea sunt de religie musulmană, nu au documente și vin dintr-o zonă de război sau dintr-un context de instabilitate politică și socială precum Siria, Irak, Iran, Afganistan, Eritreea, Pakistan, Somalia.
În cadrul proiectului „Pâine și pește pentru 5000”, lansat anul trecut, din donațiile generoase primite de la frați și surori din România și diaspora, am putut pregăti în luna ianuarie 110 pachete cu alimente pentru refugiații de la Centrul solicitanților de azil, din Rădăuți.
Proiectul „Prietenii din România” a apărut în momentul în care ne-am dat seama că am dori să lipim pe cutiile cu alimentele niște etichete cu un mesaj pentru refugiați. Deoarece unii dintre ei sunt proaspăt veniți, iar alții sunt în trecere prin țara noastră, foarte puțini știu să vorbească românește. Puțini dintre refugiați știu limba engleză. În timpul distribuirii pachetelor nu aveam cum să le adresăm prea multe cuvinte, iar în perioada aceea erau temperaturi foarte scăzute și împărțirea pachetelor urma să se facă în aer liber. Așa că ne tot gândeam ce am putea să scriem pe cutii? Până la urmă, am hotărât că ar fi bine să fie un număr de telefon și o adresă de e-mail prin care să putem ține legătura, în cazul în care ar dori să ne contacteze. Dar cine suntem noi pentru ei? De ce vrem să le oferim ajutorul? Astfel, s-a stabilit titlul simplu: „Prietenii din România”, gândindu-ne că, într-adevăr dorim să le fim prieteni străinilor din țara noastră.
Poate că românii din diaspora înțeleg cel mai bine cum e să fii străin într-o țară unde nu ai nici un prieten… Domnul a pus în inima noastră dragoste pentru cei care sunt în trecere prin România sau care au venit să studieze sau care au venit aici ca să găsească o patrie mai bună. Dorim să le arătăm această dragoste a Domnului Isus și să le transmitem Vestea Bună a mântuirii prin credința în El.
Întrucât suma acordată unui solicitant de azil lipsit de mijloace materiale de întreținere este mică, pachetele cu alimente de bază și cu produse de igienă personală pe care le-am pregătit în ianuarie au fost mai mult decât binevenite și foarte apreciate. Le mulțumim din nou și pe această cale tuturor celor care au donat bani pentru alimente!
Distribuția pachetelor s-a putut face prin parteneriatul pe care l-am încheiat cu Fundația ICAR, organizație recunoscută național, care lucrează în colaborare cu Inspectoratul Român pentru Imigrări și Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite.
Am întrebat-o pe doamna Ioana Rusu, consiliera ICAR de la Centrul din Rădăuți, în ce mod i-am mai putea ajuta pe refugiați și răspunsul a fost: cu haine! Cei mai mulți dintre oamenii aceștia ajung în România doar cu hainele de pe ei. Unii au putut veni împreună cu familia, unele familii au copii, unele mămici au născut de curând la maternitatea din Rădăuți, alții (cei mai mulți) sunt bărbați singuri, iar alții sunt minori neînsoțiți. Ni s-a spus că este suficient un rând de haine de sezon purtate, dar nu uzate, pentru fiecare persoană din Centru. Noi niciodată nu ne-am mai ocupat prin Asociația Kairos de strângere de haine și nu știam sigur cum am putea face rost de atâtea și așa de diverse. Ne-am rugat, și astfel, Domnul ne-a călăuzit și ne-a ajutat să intrăm în legătură cu surori care au avut dorința să doneze hăinuțe pentru copii și câte un rând de haine pentru fiecare doamnă refugiată. Așa că, în luna februarie, am ajuns din nou la Centrul din Rădăuți ca să distribuim haine pentru doamne și copii. Între timp, ne rugam ca Domnul să facă o minune și să putem avea pentru bărbați haine noi și potrivite ca măsuri.
În luna martie, cu ajutorul Domnului, am putut să organizăm tot în cadrul proiectului „Prietenii din România”, la casa de misiune din Suceava, o masă pentru femeile și copiii de la Centru de refugiați. Studenții de la Școala de Misiune și voluntarii Kairos ne-au fost de mare ajutor în pregătirea evenimentului pe care l-am intitulat „Înflorește acolo unde ai fost plantat!” De asemenea, ne-am bucurat foarte mult de implicarea surorii Melissa Ghițun, de la Fundația MBK, în activitățile cu copiii și aportul surorii Ana Haureș, membră în Biserica Providența din Suceava, a avut un mesaj încurajator pentru doamne, despre cum pot înflori acolo unde sunt plantate, în ciuda faptului că se află în altă țară decât în cea în care s-au născut sau în ciuda adversităților pe care le-au întâmpinat. Asemenea unui pom care este replantat sau tăiat și curățat primăvara, așa și noi putem să înflorim și să aducem rod chiar și pe un pământ străin, prin credința în Dumnezeu, Marele Grădinar. Activitățile pregătite și masa s-au desfășurat pe parcursul a 4 ore și a venit în completarea programului de integrare a refugiaților pe care îl desfășoară Fundația ICAR. Ne-am simțit foarte binecuvântați că am putut fi gazdele unui grup așa de deosebit!
La sfârșitul lunii martie, Domnul ne-a răspuns în mod minunat la rugăciuni și am primit și haine pentru bărbați, exact așa cum ne doream: noi, cu etichetă și de foarte bună calitate! Și de data aceasta, voluntari cu o inimă mare pentru Domnul ne-au ajutat să le sortăm și să le împachetăm. La începutul lunii aprilie, am făcut distribuția pentru cele 58 de persoane pe o ploaie torențială, cu toate acestea, nimeni nu părea să fie deranjat de apa care șiroia. Copiii din Centru au venit afară ca să ne aducă umbrele și ne-au salutat ca pe niște vechi prieteni. Am fost impresionați de gestul lor.
Ne dorim ca măcar o dată pe lună, cu ajutorul Domnului, să-i vizităm pe acești străini, ca să fim o binecuvântare pentru ei în mod practic și să le împărtășim dragostea Domnului Isus.
Te invităm să te alături proiectului Prietenii din România, fie susținând financiar un ajutor lunar, fie făcând parte din echipa de voluntari. Pentru a afla mai multe detalii despre cum poți sluji ca voluntar, contactează-ne la numărul de tel. 0752 514 977 sau la adresa de e-mail: [email protected]. Te așteptăm!
