Reflecție tematică: Despre bucurie în suferință

La fiecare sfârșit de săptămână ne vom opri din călătoria noastră prin cartea Filipeni ca să avem timp să reflectăm mai adânc la temele recurente. Astăzi vom aborda tema bucuriei în suferință.

Cum răspundem la vremurile grele de încercare? Permitem circumstanțelor să ne schimbe concepția despre Dumnezeu? Cum ne este afectată bucuria de suferință? În epistola sa către filipeni, un Pavel aflat în suferință scrie unei biserici care trece prin suferință, încurajând-o să urmeze aceeași cale pe care a parcurs-o și Mântuitorul lor, acea a suferinței.

Biserica în suferință

Filipenii au fost chemați să sufere de dragul lui Cristos (cap. 1: 29) și au parte de împotrivire (cap. 1: 28 și cap. 3: 18-19), de învățătură falsă (cap. 3: 2) și chiar de divizare.

Chemarea pe care o face Pavel filipenilor este de a-și continua alergarea în suferință, dar cu bucurie!

Este dificil să găsim bucurie în noi atunci când trecem prin greutăți. Suferința nu produce un sentiment de bucurie în mod natural. Iar bucuria nu este nici rodul unei răbdări înverșunate care strânge din dinți în suferință. Dar Pavel îi îndeamnă să caute și să descopere bucuria în Domnul (cap. 3: 1; cap. 4: 4,10), care trece dincolo de experiență imediată a împrejurărilor noastre.

Aceasta este bucuria prin care putem merge alături de Cristos în suferință.

Mântuitorul care suferă

În Isus avem un Salvator care a parcurs înaintea noastră acest drum al umilinței, al ascultării și al perseverenței în mijlocul celei mai adânci și crunte suferinți.

El a fost gata să se înjosească și să se smerească prin ascultare până la moarte – chiar și moarte pe cruce (cap. 2: 7-8). Autorul epistolei către Evrei spune că, “pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea” (Evrei cap. 12: 2).

Vedem din nou în Filipeni capitolul 2:9-11 că aceasta era bucuria de a fi înălțat în glorie datorită smereniei, ascultării și perseverenței de care a dat dovadă în suferință.

Apostolul în suferință

Pavel trecea printr-o suferință acută, mai ales în punctul în care se afla acum în lucrarea sa. Întemnițat (cap. 1: 7, 14 și 21), amenințat cu execuția (cap. 1: 20), auzind că Evanghelia este făcută de rușine (cap. 1: 17, 30; cap. 3: 18-19), profund îngrijorat pentru biserici (cap. 1: 28; cap. 3: 2, 18 și 19; cap. 4: 2), neliniștit pentru prietenii care erau pe moarte (cap. 2: 27-28) și tânjind să fie împreună cu cei pe care îi iubea (cap. 1: 8) – fapt resimțit și de noi în aceste zile.

Pavel s-a confruntat cu toate acestea: a ajuns într-o stare umilă, a fost înfometat și în nevoie (cap. 4: 12). Și totuși Pavel se bucură, chiar și în suferință! Cum?

Pavel își găsește bucuria în Salvatorul lui care a suferit la rândul Lui. El se bucură deoarece Cristos este vestit și onorat (cap. 1: 18-20). Bucuria lui este să îi vadă pe alții crescând în credință (cap.: 2 și 17; cap. 4: 1, 10).

Dar putem observa cel mai clar această bucurie în capitolul 3, versetele 7-11:

Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi.

În toate necazurile lui, Pavel are același gând ca al lui Cristos – că indiferent cât de intensă ar fi suferința sa, prin ea, el ia parte la suferința lui Cristos; și că, așa cum suferința Domnului Isus a dus la glorie, și suferința lui însuși va face asta.

Cum creștem în suferință?

Cum ne putem însuși acest mod de gândire pe măsură ce trecem prin încercări în această perioadă?

Pavel stabilește aceste instrucțiuni în capitolul 4 versetele 4-9:

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi! Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Când trecem prin perioade de suferință, putem cunoaște un Salvator care a trecut înaintea noastră pe acolo și a ajuns în glorie; iar acolo ne duce și pe noi!

Să ne ațintim privirile spre El în încercările noastre – El care este adevărat, nobil, drept, curat, minunat, demn de admirația noastră, măreț și demn de laudă! Astfel împrejurările nu ne vor putea copleși sau stinge bucuria, pentru că bucuria noastră este în Domnul!

Gândește-te

• Cu ce suferință sau dificultate te confrunți? Cum poate fi adevărul Evangheliei sursa ta de bucurie pentru a-i face față?
• Cum poți folosi timpul acesta pentru a-L căuta mai mult, știind că El este cu mult mai mare decât circumstanțele în care te afli și de asemenea cel mai bun, blând și grijuliu Salvator?
• Poate nu simți în momentul acesta că ai mult de suferit. Dar cum poți fi alături de cei care trec prin încercare, cum poți “plânge cu cei ce plâng” (Romani 12:15)  și să îi îndrumi la Isus ca să cunoască astfel bucuria care se găsește în El?

Aplicație

Puține cărți din Biblie ne învață așa de multe despre suferință cum o face cartea Iov.

Trupul și inima mea se pot șubrezi
Pământul de sub mine ar putea ceda
Însă cu ochii mei Îl voi vedea pe Domnul
Înălțat în acea zi
Iată, Mielul care-a fost junghiat
Și atunci voi ști că fiecare lacrimă n-a fost în zadar.

Deși mă nimicești
Totuși Te voi lăuda
Deși îmi iei avutul
Îți voi binecuvânta Numele
Deși mă nărui
Tot Te voi preamări
Îmi voi închina cântarea Celui ce e totul pentru mine.

Încearcă să faci din cuvintele acestei cântări rugăciunea ta. Poate fi foarte dificil să te rogi cu asemenea cuvinte când treci prin suferință; ne întrebăm uneori dacă le putem trăi cu adevărat. Dacă acest lucru este valabil și pentru tine, roagă-te ca Domnul să te ajute să trăiești cu adevărat acest mesaj.

Un pas mai departe

• Psalmii plângerii ne ajută să învățăm cum să ne apropiem de Dumnezeu în perioade de încercare. Citește Psalmul 13 și observă cum David își varsă inima înaintea lui Dumnezeu într-un mod deschis și sincer, în același timp bazându-se mereu pe ceea ce știe cu siguranță despre Dumnezeu. Încearcă să îți formezi propriile rugăciuni după acest model. Nu te teme să-ți verși inima înaintea Lui, aducând toate îndoielile, întrebările și sentimentele tale, dar amintindu-ți totodată cine este El pentru tine cu adevărat, în Cristos.