S.I. Fam Acatrinei, mai 2015

Dragii noştri,

Apreciem tare mult cuvintele frumoase de încurajare pe care le-am primit de la unii dintre voi, precum şi rugăciunile pe care le înăltaţi cu credincioşie pentru noi (individual, ca familie sau ca biserică). Deşi ne este imposibil să mulţumim personal fiecăruia în parte, o facem prin aceste rânduri, asigurându-vă, în acelaşi timp, de dragostea pe care v-o purtăm şi de faptul că şi voi sunteţi necurmat în rugăciunile noastre.

Vineri dimineaţă, prin mila şi harul Lui, am ajuns cu bine la Lima. Nu am mai venit cu avionul armatei, deoarece au anulat acest zbor, amânându-l cu încă o săptămână. Singura soluţie pentru a străbate cei 620 km a rămas traversarea junglei într-o camionetă 4×4 până în Satipo, iar până la Lima cu autocarul. 

Deşi în junglă peruană vara ar fi trebuit să se instaleze încă din luna martie, se pare că iarna (adică sezonul ploios) nu dă semne de plecare, continuând să plouă torenţial zile şi nopţi. Din pricina nenumăratelor ploi, drumul a fost îngrozitor, extrem de înfundat şi alunecos, maşinile patinând şi chinuindu-se să avanseze printre imensele şanturi formate de la camioane, în ciuda dublei tracţiuni de care dispun. Nu avem cuvinte să vă descriem toată această experienţă deloc plăcută, însă mulţumită îndurării Tatălui nostru am ajuns cu bine la Lima după 24 de ore de nesomn şi epuizare.

Debora a avut ceva probleme din pricina altitudinii (traversăm Ticlio cu o înălţime de aproape 5000 m), pe când Amalia a trebuit să facă acest drum „îndopându-se” cu calmante, ca să poată rezista pe tot parcursul călătoriei. Am tot sperat că vom călători cu avionul armatei, odată ce deja eram pe lista lor de pasageri, urmând doar să ne confirme ziua şi ora plecării. Cum toate aceste speranţe s-au năruit, a trebuit să ieşim de urgenţă la Lima deoarece situaţia Amaliei nu era prea bună.

Nici nu ne-am tras bine răsuflarea după lunga noastră călătorie, că a trebuit imediat să plecăm la doctori, încercând să profităm la maxim de zilele cât suntem în Lima. Amalia s-a întâlnit cu medicul urolog, şi-a făcut o nouă ecografie şi rezultatele sunt cele pe care le ştiam deja: infecţia şi inflamarea rinichiului stâng şi calculi la ambii rinichi. Urmează alte analize mai amănunţite, un nou tratament, şi… tare am vrea ca lucrurile să se termine aici, însă deocamdată nu e posibil. Peste două săptămâni Amalia are de făcut alte analize, ca să îşi rezolve şi problemele gastro-intestinale apărute anul trecut din pricina tratamentului îndelungat cu antibiotice (mai bine de 9 luni).

Vă scriem toate aceste lucruri nu ca să ne plângem sau să ne victimizăm, ci vrem doar să vă cerem în continuare sprijinul în rugăciune, ca să putem rămâne în picioare după ce vom fi biruit totul. Coincidenţă sau nu, aceste probleme de rinichi s-au accentuat anul trecut în luna mai (la doar câteva zile după ce ne-am mutat în Atalaya) şi şi-au făcut din nou apariţia tot în primele zile din luna mai, anul în curs. Ştim că pentru un credincios nu există coincidenţe, deoarece toate lucrurile sunt controlate şi dirijate de Stăpânul nostru, însă le menţionăm conştienţi fiind că cel rău nu doarme, ba din contră e atent la orice mişcare a noastră şi face tot posibilul ca să ne scoată din Atalaya. Însă în toate aceste lucruri Biblia ne spune că suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine va putea să ne stea împotrivă? Mulţumim din inimă pentru puterea Lui pe care o pune la dispoziţia noastră şi pentru rugăciunile pe care voi le înălţaţi pentru noi, ca să nu dăm înapoi.

Pe data de 19 vom zbura spre Pucallpa însoţiţi de mai mulţi colegi de la misiune, deoarece vom participa la un curs de instruire în ceea ce priveşte „Pregătirea pentru o comunicare eficientă într-o limbă tribală”. La solicitarea misiunii Pionerii (în parteneriat cu Segadores) vor veni doi misionari de la Misiunea Triburi Noi care vor ţine acest curs şi ne vor învăţa metode practice şi aplicabile cultural de a putea învăţa mult mai repede şi eficient o limbă tribală, ca să putem transmite apoi Cuvântul Vieţii în limba respectivă. Ne bucurăm de posibilitatea pe care o avem să participăm la acest curs. Pe data de 24 ne vom întoarce în Lima, având la dispoziţie încă 10 zile ca să mai umblăm pe la doctori şi să ne mai punem la punct problemele medicale apărute pe parcursul acestor ani.

Cu ajutorul Lui, pe data de 4 iunie ne vom lua zborul spre România, aşteptând cu nerăbdare să ne vedem familia, adunarea, prietenii şi, de ce nu, chiar pe unii dintre cei cu care nu ne-am văzut până acum sau ne-am văzut, dar cu mult timp în urmă.

În aşteptarea posibilei revederi, vă salutăm cu caldură şi cu recunoştinţă, amintindu-vă că osteneala în Domnul nu va fi zădarnică.

Luptând pentru Împărăţie şi de dragul Ei,

Liviu şi Amalia