S.I. Fam. El-Amin, Iunie 2015

Din motive de siguranţă, vă rugăm să nu transmiteţi mai departe această scrisoare în format electronic şi să nu o postaţi pe bloguri, pagini web sau site-uri de socializare.

Dragii noştri,

Vă salutăm din nou, cu drag, din Nordul Africii. Meditam zilele acestea la versetul 19 din 1 Ioan capitolul 5, unde Scriptura face o distincţie atât de clară şi puternică între cei care sunt în Dumnezeu şi lumea care zace în cel rău, spunând: „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău”. Imaginaţi-vă peste un milliard de oameni care trăiesc în
bezna islamului, orbiţi de cel rău, în mijlocul cărora mărturia
Evangheliei este aproape inexistentă. Încercaţi să vă imaginaţi peste treizeci de mii de minarete doar în oraşul în care locuim, din care muezinii cheamă cei peste douăzeci de milioane de cetăţeni la rugăciune de cinci ori, în fiecare zi, proclamând de fiecare dată acelaşi fals diabolic: „Nu este alt Dumnezeu decât Allah şi Mahomed este profetul Său”. În ultimele zile am experimentat din plin forfota religioasă dinaintea postului Ramadanului.

Toată lumea se pregăteşte să intre în luna sfântă a anului islamic, care comemorează timpul în care Mahomed (marele profet al Islamului) ar fi primit revelaţia Coranului prin
îngerul Gabriel. Dintr-o dată, majoritatea oamenilor au devenit mai religioşi, această sărbătoare fiind o experienţă spirituală intensă pentru ei. Din păcate, această experienţă religioasă de un legalism extrem înrădăcinat în cel rău, în loc să fie o experienţă care să-i apropie de Dumnezeu şi să aducă linişte şi pace, provoacă mai degrabă agitaţie, mânie, răutate şi, adesea, violenţă. Resimţim din plin agitaţia din jurul nostru. Această perioadă a anului este, de asemenea, marcată intens de activităţi demonice specifice islamului popular.

De ceva vreme simţim destul de intens atacurile celui rău. De multe ori nu reuşim să ne odihnim suficient şi uneori foarte uşor devenim agitaţi. Cu toate acestea, „mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă şi care răspândeşte, prin noi, în orice loc mireasma cunoştintei Lui (2 Corinteni 2:11)”. V-am scris puţin despre toate acestea deoarece credem că în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în lumea musulmană, Dumnezeu este în control. El este pe tron şi domneşte. „Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.” Dumnezeu este Lumina şi viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Aşadar avem datoria să facem ca lumina slavei lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Domnul Isus Hristos, să strălucească în întunericul care ne înconjoară. Biserica Domnului Isus este chemată să fie lumina Domnului Isus, care să strălucească în întunericul
acestei lumi. Biserica este chemată să fie farul care să arate spre Hristos.

Aici suntem înconjuraţi de o mare de oameni prietenoşi, oameni care iubesc în felul lor şi râvnesc să fie iubiţi, oameni care au aşteptări de la viaţă, oameni la fel ca oamenii din România. Suntem înconjuraţi de oameni care se bucură de succese personale şi alţii… pentru care viaţa este o continuă dezamăgire. Oameni care au avut aşteptări de la viaţă, dar au renunţat să mai spere la ceva mai bun. O mulţime de oameni deziluzionaţi de Islam, o mulţime de oameni care caută răspunsuri la întrebările lor legate de Dumnezeu, viaţă şi moarte. O mulţime de oameni care sunt conduşi în rătăcire de către liderii lor religioşi. Oameni care au nevoie să audă adevărul despre Dumnezeu, viaţă, moarte, veşnicie, dragoste, speranţă şi pace, aşa cum sunt ele descoperite în Domnul Isus.

Dar cine va merge la ei? Cine va merge să-L ducă pe Domnul Isus la ei? Cine va merge la acei prieteni deznădăjduiţi, care-L caută sincer pe Dumnezeu şi care aşteaptă răspunsuri la întrebările lor sincere? Cine va merge să ducă vestea bună acelor femei disperate care au atât de mare nevoie de iubire, care trăiesc mereu cu frica zilei de mâine, neştiind dacă soţul lor va aduce o nouă soţie în casă sau va renunţa la ele, care nu au nici măcar dreptul să meargă la locul de rugăciune, condamnate să rămână în necunoştinţă de Dumnezeu, fără nicio siguranţă a zilei de mâine şi mai cu seamă a veşniciei? Cine va merge la ele? Cine le va spune Adevărul? Cine-L va duce pe Domnul Isus la ele?

Iată, holdele sunt coapte, secerişul e pregătit, acum este vremea când Dumnezeu lucrează, e vremea când Dumnezeu cheamă lucrători la secerişul Său. Dorim să vă spunem că Dumnezeu lucrează. În jurul nostru sunt oameni care Îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. Oameni care încep să-L urmeze pe Domnul Isus. Suntem privilegiaţi să vedem lucrările lui
Dumnezeu în lumea musulmană.

Ce har să fim împreună lucrători cu Dumnezeu! O, cât ne-am dori ca Biserica Domnului Isus din România să audă chemarea Lui pentru marginile pământului. Cât ne-am dori să vedem tineri şi tinere care să accepte chemarea şi privilegiul de-al
urma pe Domnul Isus în lumea musulmană. Tineri care să creadă că „nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu”.

Cât despre noi, dorim să vă spunem că suntem bine. Am continuat procesul de învăţare a limbii arabe. Mulţumim lui Dumnezeu pentru progresul pe care l-am făcut. Încet încet reuşim să ducem conversaţii simple în limba arabă cu vecinii şi oamenii de pe stradă. Uneori este destul de frustrant când încerci să comunici şi nu-ţi găseşti cuvintele, dar şi
aceasta face parte din procesul de învăţare a limbii. Uneori procesul de învăţare poate să fie foarte umilitor, dar ne bucurăm de această oportunitate extraordinară. Suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru fiecare oportunitate de a mărturisi vestea bună.

Am început să facem paşi mici în direcţia aceasta şi ne bucurăm să vedem că Dumnezeu ne surprinde în mod plăcut. Este vremea când Dumnezeu lucrează şi noi
suntem privilegiaţi să lucrăm împreună cu El. Prin harul Domnului, am obţinut o nouă viză de trei luni de zile. Va fi valabilă până la sfârşitul lui august, când va trebui s-o extindem din nou. În urmă cu ceva vreme ne-am bucurat să fim vizitaţi de fratele R. A., care este
liderul bazei de trimitere din România a companiei cu care lucrăm. Am avut un timp binecuvântat împreună cu el, în care am fost încurajaţi mult şi am discutat despre paşi care vor trebui făcuţi în viitorul apropiat.

Fetiţa noastră este bine şi s-a adaptat foarte bine locului în care suntem. Zilele trecute a fost puţin răcită, dar mulţumim Domnului că acum este bine. Aşa cum v-am spus mai devreme, în ultima perioadă simţim destul de intens atacurile celui rău. Am reuşit să ne odihnim destul de puţin. Într-o zi, Saeeda a avut ocazia să dăruiască o Biblie unei femei, iar mai târziu a continuat să o viziteze. Într-una dintre săptămânile trecute a simţit nevoia să se roage mai intens pentru această femeie. La scurt timp, într-o seară, lui Saeeda i s-a făcut rău brusc, a început să-şi piardă vederea şi a paralizat într-o parte. Ne-am rugat împreună şi, după ceva timp, şi-a revenit. Aici, pe câmpul de misiune, realizăm tot mai clar că nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti. Dorim să vă încurajăm să vă rugaţi pentru femeia aceasta şi familia ei. Continuăm să-i vizităm şi să le arătăm dragostea lui Dumnezeu în mod practic. Saeeda s-a rugat în Numele Domnului Isus pentru ea şi copiii ei când au fost bolnavi şi ei au fost vindecaţi. Ne rugăm ca Dumnezeu să lucreze în inimile lor o foame adâncă după Adevăr, ca astfel să ajungă să-L cunoască pe Domnul Isus.

Într-o seară, după ce am participat la un grup de discuţii, un băiat pe care l-am întâlnit de două ori înainte s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Sa’id, aş vrea să-ţi pun câteva întrebări despre Dumnezeu. Ai puţin timp să mergem undeva să discutăm?” În acea seară am
petrecut aproape patru ore cu acest prieten, discutând pe baza întrebărilor lui cu privire la Dumnezeu şi am avut ocazia să-i mărturisesc Evanghelia. După aceea am avut şi alte ocazii în care ne-am întâlnit să discutăm. El vine dintr-o familie religioasă strictă, dar este un căutător sincer după adevăr. Acum a primit şi o „Carte Sfântă” în limba arabă. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-i crească foamea după adevăr, să pună în el dorinţa să citească Biblia. Rugaţi-vă ca în timp ce citeşte şi caută să-L întâlnească pe Domnul Isus şi să fie mântuit. Am dorit să vă scriem despre aceste experienţe deoarece ne dorim să ştiţi că Dumnezeu lucrează. Dorim să ştiţi că secerişul e copt. Lumea musulmană e plină de oameni care sunt pregătiţi să primească vestea bună. Este vremea când Dumnezeu face lucrări extraordinare în mijlocul acestui grup de oameni neatinşi de Evanghelie. Dorim să încurajăm fraţii şi surorile din România să continue să se alăture lui Dumnezeu în ceea ce face El la marginile pământului fie prin a merge să fie mărturii vii în lumea musulmană fie prin a trimite şi susţine pe cei care sunt pregătiţi să meargă împreună cu Domnul Isus la cei neatinşi de Evanghelie.

Cu această ocazie dorim să vă mulţumim din nou tuturor care sunteţi alături de noi în această călătorie cu Domnul Isus la aceste neamuri. Apreciem din inimă rugăciunile, încurajările şi dărnicia dumnevoastră. Fie ca Domnul să vă răsplătească potrivit cu mărinimia Lui. Dorim să vă spunem că nu luăm ca un lucru de apucat ceea ce faceţi pentru noi.
Vă încurajăm să continuaţi să vă rugaţi pentru cei peste un milliard de musulmani care, în aceste zile, sărbătoresc Ramadanul. Cereţi în rugăciune intervenţia suverană a lui Dumnezeu în viaţa lor în această perioadă a anului, când cei mai mulţi dintre ei sunt preocupaţi
de lucruri religioase. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-L descopere pe Domnul Isus acelor oameni care Îl caută pe El cu inimă sinceră şi care aşteaptă răspunsuri din partea Lui.

Vă iubim în Domnul nostru Isus Hristos!

Cu drag,

Sa’id, Saeeda şi Ameerah

Din motive de siguranţă vă rugăm să nu transmiteţi mai departe această scrisoare în format electronic şi să nu o postaţi pe bloguri, pagini web sau siteuri de socializare.