S.I. Silvia Bagdas, iunie 2015
Pace, dragi fraţi şi surori!
Uday a sosit cu bine din Nepal şi iată şi e-mailul scris de el şi tradus de mine.
Pace tuturor,
În primul rând eu, Uday Bagadas, mulţumesc Domnului şi mai apoi Agenţiei Kairos şi credincioşilor pentru susţinerea financiară substanţială şi pentru rugăciunile continue. Am fost în Nepal pentru 10 zile, de pe 18 până pe 28 mai şi mă bucur mult că am avut oportunitatea de a ajuta sinistraţii din Nepal, deja pentru a doua oară. Am vizitat împreună cu fraţii localnici acelaşi judeţ, Sindupalchok, însă localităţi diferite şi anume Sipaghat, Jalberay şi zonele limitrofe. Nu am reuşit să iau cu mine doi fraţi de aici, din Kalimpong, aşa cum mi-am dorit.
Data trecută, după cum ştiţi, am ajutat la construirea unei biserici, însă am înţeles că a fost luată de un vânt foarte puternic. Şi organizaţiile care ajută cu hrană şi adăpost fac la fel, adăposturi din folie de plastic. De aceea, pentru binele acestor oameni am hotărât să facem adăposturi din tablă ondulată, care sunt rezistente şi pot face faţă la ploi şi vânt puterinc, mai ales că acum, în Nepal, sezonul ploios deja a venit. Am comandat această tablă ondulată, dar pentru că este mare criză a trebuit să aştept 5 zile în Katmandu pentru a o primi. Slavă Domnului că am primit-o chiar mai repede, asta pentru că am plătit în avans suma integrală. Astfel am donat tabla ondulată pentru 22 familii şi 4 biserici. Am ales să dăruiesc văduvelor şi familiilor sărace care nu-şi pot permite să cumpere această tablă.
O dată cu donarea tablei am avut ocazia să împărtăşesc Evanghelia şi să le spun că Domnul Isus vine în curând şi că acest cutremur nu este decât un semn că El vine şi, dacă noi alegem să-L urmăm pe Domnul Isus, vom trăi veşnic cu El. Cei necreştini au fost atinşi auzind aceste cuvinte, mai ales că acum, neavând case, au ales să stea în biserici. În puţinul timp care a mai rămas, am ajutat la construirea unei bisericuţe dintr-un sat mai îndepărtat.
Când am fost în sate pentru a distribui tabla ondulată, am mers pe jos kilometri întregi, deoarece drumul este foarte greu şi era un permanent pericol de accidentare. Iar dacă autobuzul vine este plin şi înănuntru şi deasupra. În drum pe Katmandu abia am reuşit să mă urc pe autobuz.
Aici… cutremurele se simt permanent, însă nu la scară foarte mare. La un moment dat ne-a prins un cutremur ceva mai mare chiar în autobuz, însă nu s-a simţit foarte tare. Slavă Domnului, pentru că EL ne-a protejat şi la plecare şi la sosire; „Domnul este umbra mea pe mâna mea cea dreaptă!”
Mi-am dorit să stau mai mult însă, după cum ştiţi, Silvia, soţia mea, este însărcinată aşa că a trebuit să mă întorc acasă pentru a avea grijă de ea. Le-am promis oamenilor de acolo că dacă mai primim ajutor am să mă întorc să le fiu de folos. Încă este nevoie de ajutor consistent. Conexiunea noastră la internet este foarte slabă, însă încercăm să vă trimitem măcar câteva poze de acolo.
În concluzie, dragi fraţi şi surori, Domnul să vă răsplătească fiecare efort, să vă binecuvânteze şi să vă întărească în orice lucru bun pe care-l faceţi pentru Dumnezeul nostru!
La dispoziţia Lui, Uday Bagdas!
