Să ne întoarcem privirile spre El! – Valentin Hrihorciuc

Dragii mei,

Am simțit îndemnul să vă adresez câteva cuvinte vouă, prietenilor Agenției Kairos, celor care ne sunteți alături, cu îndemnul de a continua să ne sprijiniți în rugăciune.

Situația actuală ne determină să stăm acasă și să ne rugăm mai fierbinte unii pentru alții. Nu mă îndoiesc că, în condițiile date, fiecăruia dintre noi ne este greu, chiar acasă la noi. Ne este teamă de boală, de impactul pe care ar putea-o avea asupra celor dragi, ne este teamă de necunoscut. Cu cât mai mult, cei care sunt departe de casă sunt expuși unui stres mai mare datorat condițiilor în care se află, fără asistență medicală adecvată și în imposibilitatea de a se întoarce acasă.

Da, în zilele acestea, parcă urechea noastră ne e mai mult acordată la aparatele de radio și la știrile care se schimbă de la o oră la alta. E bine să fim informați, însă, să nu uităm să ne acordăm urechea la ce are să ne spună Dumnezeu.

Dumnezeu, care a știut că orice generație va avea provocări, necazuri, incertitudini, ne-a lăsat Cuvântul Său, care este valabil în orice situație, pentru orice generație. De aceea, mai mult ca oricând, în aceste zile când stăm acasă, să ne plecăm asupra Cuvântului Său și să cerem lumină și pricepere pentru zilele pe care le trăim. Există cu adevărat pericolul să ne pierdem timpul ascultând știre după știre, trecând de pe o platformă socială pe alta, provocând o dorință și mai mare după informare, fără să ne mai rămână timp să citim Scripturile și să mijlocim pentru toate câte se întâmplă.

Când am întocmit planul de acțiune al Agenției Kairos pentru anul acesta, nici nu ne-am gândit că s-ar putea ca toate evenimentele planificate pentru lunile martie și aprilie să fie anulate, noi doar ne-am rugat ca tot ce ne-am propus și am planificat să se realizeze după voia Domnului și cu binecuvântarea Lui. Suntem pe deplin încredințați că seminarul Biserica misionară, conferințele, cursurile și vizitele misionarilor români ar fi fost de folos adunărilor locale din țară, cu toate aceste știm că Domnul ne-a adus în această situație ca să înțelegem misiunea și mobilizarea și din altă perspectivă, de care poate nici nu eram conștienți.

Astăzi Biserica nu se mai închină între zidurile clădirii de adunare. Astăzi Biserica viețuiește în unitate, chiar dacă membrii ei sunt izolați, fiecare la casa lui. E interesant cum tocmai distanța fizică ne face să strângem rândurile și mai mult, din punct de vedere spiritual. Este o situație pe care nu am mai experimentat-o până acum și nu cred că am explorat încă toate posibilitățile pe care le avem în ceea ce privește evanghelizarea, misiunea sau mobilizarea. Să ne rugăm ca Domnul să ne călăuzească să știm ce avem de făcut în vremurile pe care le trăim.

Zilele acestea mi-am adus aminte de Psalmul 34: – Un psalm alcătuit de David când a făcut pe nebunul în fața lui Abimelec și a plecat izgonit de el. Acest psalm ne vorbește despre un capitol întunecat din viața lui. David îl cunoștea pe Dumnezeu, făcea parte din poporul lui Dumnezeu, compunea psalmi, locuia în mijlocul unui popor care Îl cunoștea pe Dumnezeu. Cu toate acestea ajunge în teritoriul dușmanului, la deșert spiritual, și implicit la stări de teamă (v.4), nenorocire (v.6a), necaz (v.6b), primejdie (v.7).

Cu toate acestea, în mijlocul necazului, David își aduce aminte că el aparține unei alte Împărății. El își ridică privirea de la el însuși, de la Achiș, împăratul Gatului, de la Saul, care îl prigonea, și privește dincolo de circumstanțele în care se găsea, spre Dumnezeu, singurul care poate ajuta, elibera și vindeca. Și, într-adevăr, minunea se produce. Astfel, în urma acestei experiențe nefaste, el poate mărturisi: „Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine” (v.5). Privirea aceasta nu este doar una meditativă, contemplativă, ci una urgentă (sau cum se exprima un comentator biblic, aceasta-i privirea nenorocitului).

Ce avem și noi de făcut în vremurile de astăzi? Să ne întoarcem privirile spre El, Cel care poate ajuta, Cel care poate vindeca și elibera. Corrie ten Boom spunea: „Dacă privești la lume, vei fi umplut și tu de suferință. Dacă vei privi la tine, în interiorul tău, vei sfârși în depresie. Dar dacă te uiți la Hristos, vei avea pace.”

Cu prețuire,
Valentin Hrihorciuc