Scrisoare de informare – Familia Lețu, Mongolia
Dragi prieteni,
A trecut ceva timp de când nu am mai scris cum merge treaba pe-aici. Asta pentru că… nu prea mergea. În Bagakhangai nu am reușit să ajungem așa de des cum ne-am dorit dintr-un simplu motiv: cel care trebuia să traducă pentru noi ne comunica sâmbăta seara că nu poate veni a doua zi… Asta ni s-a întâmplat de multe ori. Profesorul care se oferise să ne ajute încă din noiembrie, nu a venit deloc cu noi până acum, spunând că are probleme de sănătate și trebuie să le rezolve…
Totuși, în ianuarie, Dumnezeu a atins inima unui frate din grupul de casă în care suntem implicați (cel care traduce pentru noi la grup) și s-a oferit să meargă cu noi (deși duminica e ziua lui de odihnă, fiind foarte ocupat în timpul săptămânii – e IT-ist cu firmă proprie). El a zis că în toată truda lui măcar atât să facă pentru Domnul. E un tip aproape de vârsta noastră, căsătorit cu o credincioasă și are un băiețel ceva mai mare decât Timi. Prin el Domnul a lucrat în multe feluri. El e cel care ține legătura cu toate familiile din grupul de casă și comunică unde urmează să fie întâlnirea.
De două ori de la începutul anului ne-am întâlnit la noi acasă. Ultima oară am avut surpriza ca pe lângă cele trei familii cu care ne întâlnim în mod obișnuit, să mai vină încă o familie și cumnata budistă a fratelui care traduce. Acești credincioși sunt singurii din neamul lor și sunt foarte preocupați de a vesti Evanghelia celor dragi ai lor. Motiv pentru care Emil începuse să îi învețe evanghelizarea personală și a pus în practică ceea ce îi învățase cu această fată budistă. Prietenul nostru a insistat mult ca noua familie să vină, și pentru că locuiesc în cartierul nostru, dar mereu intervenea ceva. El a făcut parte din adunarea unde mergem (e profesor de fizică), dar s-a căsătorit cu o fată din lume și s-a îndepărtat. Recent s-a retras din învățământ pentru a-și rezolva problemele de sănătate. Nu se poate odihni, are insomnie…
Încă de la începutul întâlnirii părea foarte bucuros să stăm de vorbă. După ce a lăudat mâncarea (e ceva obișnuit a lua masa împreună la întâlniri) a spus că fizic se simte foarte bine, deși în situații similare ar fi făcut atac de panică. Și după ce Emil a prezentat scurt și concis Evanghelia, a spus că s-a simțit exact ca la școală, față în față cu profesorul care îi explică pe înțelesul lui ceea ce nu a reușit să înțeleagă (deși a mers de mult ori la adunare). I-am spus că dacă de data asta a înțeles despre jertfa Domnului, e pentru că Duhul Sfânt i-a deschis mintea, nu pentru că ar avea Emil abilități deosebite. N-am văzut până acum un om care să radieze de încântare ca acest om! Are vreo 30 de ani.
Noi suntem recunoscători Domnului pentru astfel de oameni prin care ne încurajează și vă mulțumim mult pentru rugăciuni! Totuși, știm că vrăjmașul luptă cu putere și flacăra se poate stinge foarte ușor… De aceea, vă rugăm să mijlociți pentru acești oameni, care deși sunt credincioși, au mare nevoie de creștere spirituală. Deja surorile s-au apucat să citească Biblia de la început. Cu toții au spus că nu au citit Biblia în întregime… Și cumnata prietenului nostru a zis că vrea să citească. Domnul să o ajute și să îi dea piedicile la o parte.
Ne-am obișnuit deja ca după un astfel de timp să urmeze o pauză. Dar nu ne-am gândit că această pauză va fi lungă și va purta numele de corona virus… Da, aici totul a „înghețat”, dar nu de frig. Deși vacanța de iarnă se prelungise cu două săptămâni din cauza virozelor, după doar o săptămână de activitate toate școlile s-au închis până în martie din cauza virusului din China, țară cu care Mongolia se învecinează la sud. Granița a fost închisă repede după ce s-a aflat. Dacă o epidemie produce teamă și face ca toate țările să ia măsuri, cu atât mai mult guvernul mongol caută să își protejeze cei aprox. 3,5 milioane de cetățeni. Întâlnirile publice sunt restricționate și în caz contrar amendate, așa că experimentăm o situație fără precedent: nu mergem la adunare duminica. Dacă am merge, am fi singurii…
Ce-i drept, am fost gripați în ultimele două săptămâni și n-am fi putut merge oricum. Acum suntem mult mai bine și vrem să scoatem la aer copiii (am înțeles că e restricționată și prezența copiilor afară). Dar, dacă noi suntem „paralizați”, nu tot așa este cu Duhul Sfânt, pe care nimeni nu Îl poate opri să lucreze atunci când vrea :). Folosim acest timp pentru a învăța mongola cu copiii, pentru a ne ruga pentru prietenii noștri, pentru acest popor și pentru a planifica – chiar dacă a planifica aduce mai mult frustrare decât ajută…
„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat i-a și socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți i-a și proslăvit. Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:28-31)
Domnul e în control. Suntem în mâna Lui. El ascultă rugăciunile. De aceea vă mulțumim încă o dată pentru rugăciuni și pentru că îngrijiți de nevoile noastre. Domnul să vă răsplătească!
Împreună cu voi pentru Împărăția Lui,
Emil, Alina și copiii
