Scrisoare Misionară – Dabo și Rekiya, Africa de Vest

Dragii noștri,

Vă scriem din orașul în care ne-am mutat recent. Decizia de a părăsi satul în care locuiam și acea lucrare specifică a fost probabil una din cele mai mari decizii din ultimii ani. De când ne-am întors în Niger, ne-am rugat și ne-am tot gândit când ar fi timpul potrivit pentru noi să ne mutăm altundeva. Ne-am bucurat mult de timpul pe care l-am avut acolo și că DOMNUL ne-a oferit această posibilitate să locuim acolo timp de 3 ani. Mai jos sunt motivele cele mai mari pentru care am plecat:

• Sunt încă multe alte comunități în care oamenii nu au auzit încă Evanghelia.
• Mulți din oamenii din satul nostru au auzit Evanghelia sau au avut multe ocazii să o audă.
• Eram destul de mulți lucrători străini în această zonă specifică. Acum că sunt câțiva credincioși în zonă, credem că a sosit timpul pentru unii din noi (lucrătorii străini) să plece. Colegii de echipă sunt încă acolo și continuă să-i învețe pe credincioși în satul vecin și să împărtășească vestea bună în zonă.

După ce oamenii au auzit că plecăm, ne-am trezit cu multe oportunități de a le vesti Evanghelia din nou, când veneau în vizită și ne întrebau de ce plecăm.

Cum am plecat…

Când ne-am decis cu siguranță că vrem să plecăm și după ce am discutat cu liderii noștri de aici și cu colegii, D* a mers cu proprietarul casei în care locuiam să vorbească cu șeful satului despre planurile noastre. Ei au ascultat politicos motivele pentru care vrem să plecăm, fără să pună întrebări sau să pară că ar fi vrut să le discute. Au spus doar că sunt recunoscători pentru timpul pe care l-am avut printre ei și pentru diferitele feluri în care am ajutat pe mulți oameni, tratând bolnavii, ducându-i la spital, împrumutându-le bani și pentru cam o jumătate de oră au tot vorbit despre Corona și lucrul câmpului, așa încât totul a fost acoperit de sentimente plăcute și prietenoase.

După aceea, vestea a început să se răspândească în sat. Totuși, mulți se prefăceau că nu au auzit! Ne-am bucurat când oamenii ne întrebau de ce plecăm, pentru că ne dădea posibilitatea să le spunem din nou de ce am venit și să împărtășim mesajul Evangheliei. Am făcut o listă cu ce am vrut să dăm din lucrurile noastre la vecini și prieteni și am început să împachetăm. Câteodată mergeam în vizite, pentru câteva ore bune. D* de multe ori s-a dus în vizită cu ceai (frunze) și zahăr, ca să le explice de ce plecăm și să le mulțumească pentru felul în care ne-au primit să locuim printre ei. În unele conversații oamenii ne spuneau în față că e bine că plecăm, alteori din conversație ne puteam da seama că au înțeles mesajul nostru și de ce am venit. Cu mulți, ne-am bucurat să avem oportunitatea să le spunem din nou adevărurile centrale ale Evangheliei. Speranța noastră e ca plecarea noastră să le întărească în minte faptul că mesajul nostru este important și că trebuie auzit de toți.

Anul trecut, D* a cumpărat un câmp nu departe de sat și în trecut a lucrat în parteneriat cu unul din prietenii lui. D* plănuiește să continue agricultura cu acest prieten, ceea ce înseamnă că vom mai puteam merge înapoi din timp în timp în sezonul ploios. Deși ne-am mutat, suntem doar la aproximativ 20km distanță, ținem legătura telefonic și continuăm să ne rugăm pentru ei. Nu regretăm anii petrecuți acolo, nici nu credem că au fost în zadar. Dimpotrivă suntem foarte recunoscători pentru timpul pe care l-am avut acolo și pentru multele ocazii pe care le-am avut să împărtășim vestea bună. Nu știm dacă Domnului îi va face plăcere în anii viitori să aibă o recoltă din semnițele plantate. Noi putem planta, dar nu putem face să creacă. Nu putem să ne uităm înapoi la ultimii 3 ani și să spunem că am făcut totul perfect (am vrea noi!). Dimpotrivă, suntem vase sparte, imperfecți din multe puncte de vedere. Dumnezeu ne-a învățat multe lucruri și dacă mergem în altă parte vom încerca să facem diferit destul de multe lucruri. Îi mulțumim lui Dumnezeu că în dragostea și mila Lui, a dat unor oameni imperfecți ca noi privilegiul nespus de mare de a reprezenta Numele Lui glorios și de a spune altora despre lucrările mărețe pe care le-a făcut.

Cum împărtășim Evanghelia

Sunt multe feluri în care vorbim cu oamenii. Câteodată îi întrebăm direct: „Știți de ce suntem aici?” Alteori, ceva din viața de zi cu zi oferă o punte de legătură pentru adevărurile spirituale. Câteodată folosim pilde și ilustrații ca în exemplele de mai jos.

Într-o dimineață, nu cu mult înainte să plecăm, o adolescentă căsătorită din casa învățătorilor religioși M* a venit la R* să-i ceară un anumit medicament. I-a spus cum a stat la pat bolnavă de câteva săptămâni și acum e prima oară după mult timp când se ridică să plece de acasă.

R* i-a făcut un ceai și i-a dat medicamentul pe care i l-a cerut. Apoi a întrebat-o dacă s-a uitat la filmul pe care i-l pusese pe telefon acum mai bine de un an. A continuat să-i povestească cum Isus a fost și este cel mai mare Medic. Cum i-a vindecat pe oameni de tot felul de boli, vindecându-i pe leproși și deschizând ochii orbilor, chiar înviind morții. R* i-a spus că Isus are puterea s-o vindece și a întrebat-o dacă se poate ruga pentru ea. A acceptat și, după ce R* s-a rugat, femeia a inceput să-i zică cum boala
de care suferă ea nu se poate trata cu medicamente normale de la doctori, ci că suferă de pe urma unui blestem de care suferise și bunica ei înainte. R* i-a spus cum Isus are putere și asupra spiritelor și i-a povestit cum Isus l-a vindecat pe demonizatul din Ghenezaret și că demonilor le era teamă de El. Și că astăzi are aceeași putere. Frații și surorile noastre din satul vecin au fost eliberați de sub puterile celui rău. Dacă vrea să experimenteze eliberare totală, trebuie să-L accepte și să-L urmeze pe Isus…

Pe când vorbea ea, un grup mic de 4-5 bărbați și băieți au venit să-l viziteze pe D*. Cel mai în vârstă a venit să-l întrebe dacă nu i-ar vinde un păhărel de sticlă, pe care le place să-l folosească pentru ceai. Îi vânduse unul fratelui lui mai mic cu câteva zile mai devreme. D* i-a primit în curte și le-a oferit un preș pe care să stea, apoi s-a dus să le facă un ceai.

După ce au băut ceai, stând pe un preș înconjurat din plin de nisip, D* a udat păhărelul de ceai și a turnat niște nisip pe dinăuntru și pe dinafară până când s-a murdărit bine. Apoi i-a întrebat: „Știți ce ne-a învățat Isus despre cum să spălăm pahare?”

A spălat exteriorul păhărelului transparent, lăsând nisip și noroi lipit pe dinăuntru și i-a întrebat ce cred. Le-a spus ce a zis Isus să nu spălăm doar pe dinafară, ci că trebuie să spălăm pe dinăuntru. Cum nu e de ajuns să ne spălăm trupurile sau mâinile și fața cu săpun, dar să n-avem inimi curate, pentru că ajungem ca și păhărelul, curați pe dinafară, dar murdari pe dinăuntru. Unul din ei a început să glumească că nu-și pot spăla inimile cu săpun, chiar dacă l-ar bea, nu ar face nimic. La care D* a răspuns că numai Dumnezeu ne poate spăla inimile și să ne facă curați ca să ne accepte.

„Vreau să vă arăt altceva”. D*a spălat paharul pe dinăuntru și pe dinafară și l-a umplut pe sfert cu apă limpede curată. „Noi suntem ca și paharele astea: avem apă și vrem să fim folositori lui Dumnezeu, vrem ca El să ne accepte și să bea apa. Problema e că noi păcătuim.” S-a ridicat și s-a uitat în jur după puțin bălegar de capră undeva în curte. Nu i-a luat mult să găsească puțin. Plop. L-a lăsat să cadă în apa curată. “Spune-mi acum, dacă Regele sau cineva important ar veni în vizită și tu ai lua un pahar cu apă curată și ai pune puțin bălegar în el și i l-ai oferi, crezi că l-ar bea?”

“Păi, dacă n-au văzut și l-am scos repede, atunci poate!”

“Hai să zicem că ai făcut-o în fața lui și a văzut totul.”

“Ah, nu, dacă o faci în fața lui, nu l-ar bea niciodată.” Privirea de pe fața lor dădea impresia că persoana s-ar fi supărat.

“Atunci la ce mai e bună apa asta?”

“Nimic. Să fie vărsată.”

Le-a zis cum viețile noastre sunt ca și păhărelul acesta de apă și că păcatele nostre ne fac de neacceptat înaintea lui Dumnezeu. Și da, singurul lucru ce se poate face e să se verse apa murdară și să venim la Dumnezeu cu paharul gol că numai El ne poate umple cu apă limpede și pură care să fie acceptabilă înaintea Lui.

Dar am continuat: „Totuși unii oameni vor încerca ceva ce pare deștept. Vor zice: „Ah, uite apa e murdară. Știu ce-o să fac. O să merg departe departe în pelerinaj ca să-L mulțumesc pe Dumnezeu!” Am vărsat puțină apă în pahar, bălegarul s-a urcat putin, „și apoi vor face rugăciuni de multe ori pe zi” și am mai turnat puțină apă, „sau vor da mulți bani altora” și am mai turnat puțin. „Dar spuneți-mi, chiar dacă aș umple paharul cu apă curată, ar deveni ea bună de băut?” Au dat din cap : „Nu, bălegarul încă e acolo.” „Trebuie să aruncăm apa murdară și să venim la Domnul cu paharul gol și să-I spunem că nu avem nimic. În harul Lui, și pentru că L-a trimis pe Isus să moară pentru păcatele noastre, El ne poate ierta și ne poate umple, făcându-ne acceptabili înaintea Lui. Nu ne putem salva pe noi înșine, numai Dumnezeu ne poate salva.”

Printre altele, în ultimele luni:

1. Am terminat lucrarea de cercetare pe care am condus-o pentru conducerea organizației noastre din capitală și le-am predat rapoartele și recomandările.
2. Ne-am întors din capitală înapoi în satul nostru și am reluat viața și activitatea de acolo.
3. D* a fost numit Coordinator de Lucrare pentru lucrul printre Fu*ani.

Și acum?…

Ei bine, în momentul de față suntem la baza misiunii în orașul din apropiere, până când vom ști unde să ne stabilim pe viitor. În perioada asta, R* face școală acasă cu copiii și D* lucrează la îmbunătățirea limbii Fu*lde, iar în ultimele două săptămâni a încercat să repare o fântână veche nefolosită de 29 ani, pentru că de multe ori, chiar zile întregi, nu avem apă din oraș. Dacă ar fi bună fântâna, D* speră să poată instala un sistem pentru grădini. Planul nostru e să fim aici nu mai mult de 1-2 luni. În timpul acesta, dacă e posibil, sperăm să explorăm alte locații pentru lucrare.

Rugați-vă pentru…

• Întelepciune – să știm unde să mergem, avem idei dar avem nevoie de călăuzirea Domnului.
• Ca Domnul să pregatească inimile oamenilor acolo unde vrea să mergem.
• Pentru rabdare și perseverență și bucurie pentru R* când face lecții cu copiii… și copiii să învețe să stea liniștiți și să se concentreze!
• În oraș, avem oportunități să împărtășim Evanghelia cu prieteni diferși și cunoștințe pe care le aveam de câțiva ani buni. Rugați-vă să folosim bine aceste oportunități și Domnul să lucreze în inimile lor.
• Rugați-vă în continuare pentru colegii noștri care continuă să împărtășească Evanghelia și să ucenicizeze credincioșii din satele din care am plecat.
• Rugați-vă pentru copiii noștri în acestă tranziție, lasându-și prietenii… cu toate schimbările…
• Rugați-vă și pentru abiblități în libma Fu*udle, pentru dicsiplina în învățare și progres rapid și roditor.
• Rugati-vă pentru D* în acest rol de Coordonator, pentru întelepciune și călăuzire.

Fiți binecuvântați,
D, R, A, K, H

***VĂ RUGĂM SĂ NU DISTRIBUIȚI SAU SĂ PUBLICAȚI ONLINE FĂRĂ PERMISIUNE***