Sfaturi pentru misionari

Să fii chemat de Dumnezeu să pleci în misiune este o perspectivă extraordinară, dar ce e de făcut pentru asta? Ce ar fi de spus referitor la aspecte precum sănătatea, siguranţa, limba, cultura etc., etc.? Barry Haigh, împreună cu soţia lui, Rachel, L-au slujit pe Domnul în Zambia timp de 40 de ani, şi au o bogată experienţă şi multe cunoştinţe în domeniu. Deşi este scris cu referire la contextul african, acest articol ne oferă sfaturi extrem de practice care vin în ajutorul celor pe care Dumnezeu i-a chemat să se „ducă” acum, indiferent de loc.

Înainte de a pleca de acasă

Întreabă-te cu sinceritate: „De ce vreau să plec?” Poate pentru că încerc să fug de problemele personale de acasă sau doar pentru nevoia de ceva mai multă căldură solară?

Dacă nu te-a chemat Dumnezeu cu adevărat, „plecarea” ta s-ar putea dovedi un dezastru atât pentru tine, cât şi pentru cei de pe câmpul de misiune, care să degenereze în nefericire şi stres. Cei din jurul tău, prezbiterii, membrii bisericii tale, precum şi cei din bisericile apropiate ar trebui să se asigure că tu într-adevăr ai fost chemat de Duhul Sfânt. Viaţa într-o ţară şi o cultură străină, cu toate problemele ei specifice, apoi lucrarea alături de misionari mai în vârstă, care ţi se pare că au o concepţie de viaţă ciudată şi diferită, te va secătui, cu siguranţă, emoţional, spiritual şi fizic. Tu vei avea nevoie de sprijin spiritual şi practic din partea credincioşilor de acasă care te cunosc bine. Dan Crawford, autorul lucrării Thinking Black (Gânduri negre – n.t.), a spus că misionarul care încearcă să meargă de unul singur va sfârşi ca şi un copac singur în mijlocul unei câmpii africane – pipernicit şi strâmb. Copacii din pădure sunt, de obicei, înalţi şi drepţi. În istoria noastră pe câmpul de misiune, am întâlnit mulţi misionari care au vrut să meargă de unii singuri şi au sfârşit pipernicit şi strâmb.

Dacă eşti convins că Dumnezeu te-a chemat, atunci încearcă să afli cât mai multe informaţii posibil despre ţara în care intenţionezi să te duci: istoria ei, politica, grupurile etnice şi specificul localităţii în care vei lucra etc. Chiar de la bun început încearcă să înveţi câte ceva din limba locală, chiar de când eşti acasă, din cărţi şi casete disponibile sau pe care unii misionari de acolo ţi le pot pune la dispoziţie. Încearcă să contactezi, dacă este posibil, un student indigen care studiază la tine în ţară, un vorbitor nativ. Cu siguranţă, el (sau ea) se va simţi onorat să te ajute să-i înţelegi pe oamenii şi limba locului de unde provine. Poate că nu vei face progrese remarcabile, dar aceasta te va ajuta pentru a avea un început bun.

În zilele noastre, foarte puţini sunt chemaţi la o muncă de pionierat. Prin urmare va trebui să lucrezi în echipă. De aceea, ar fi bine să comunici cu alţi membri ai echipei pentru a afla despre modul lor de închinare, poziţia lor doctrinară etc. Dacă ei sunt extrem de conservatori, iar tu nu eşti, probabil că un alt loc va fi mai bun pentru tine, iar ei nu se vor simţi obligaţi să facă schimbări majore la venirea ta. Există multe diferenţe doctrinare chiar şi printre membrii adunărilor frăţeşti, în aspecte precum lucrarea şi darurile Duhului Sfânt, rolul femeii în biserică, etc. Fii onest şi deschis, pentru ca şi ei să afle pe ce poziţie te găseşti tu. Nu-i aşa că ultimul lucru pe care ţi l-ai dori ar fi o tensiune în mijlocul grupului? Echipa organizaţiei Echoes of Service (sau Agenţia Kairos din România – n.r.) are suficiente informaţii în acest domeniu şi va fi mai mult decât bucuroasă să ofere consultanţă ţie personal, cât şi prezbiterilor din biserica ta.

Probabil vei găsi o carte de gramatică pentru limba pe care o înveţi, elaborată de misionari literaţi. Dacă nu înţelegi nici măcar termenii gramaticali folosiţi în engleză, acest lucru va crea dificultăţi în învăţarea unei noi limbi mai dificile. De aceea, ar fi bine să începi un curs de gramatică engleză „Fără profesor” înainte de a-ţi părăsi ţara, pentru a te familiariza cu verbele, substantivele, adjectivele, adverbele, infinitivele etc. Şcoala de lingvistică Wycliffe oferă, de asemenea, un curs succint de învăţare a unei limbi străine: ( http://www.sil.org/lglearning/preparing.htm ), European Training Programme, Horsleys Green, High Wycombe, HP14 3XL, England, Tel. +44(0) 1494 682 209, http://www.eurotp.org/uk/courses.asp

Dacă ai deja o casă, nu te grăbi s-o vinzi. Să găseşti o cazare în concediu este mereu o problemă, în special atunci când ai o familie. De asemenea, ar putea fi oferta lui Dumnezeu pentru timpul când în cele din urmă ieşi la pensie. Desigur, doar tu, înaintea Domnului, poţi decide ce-i de făcut în această situaţie.

Este bine să poţi avea un cont în bancă funcţional şi în străinătate, cum ar fi un cont online, în cazul în care vei avea acces la internet şi pe câmpul de misiune sau un cont care poate fi accesat telefonic. De asemenea, dacă este posibil, notează-ţi adresa de email şi numărul de telefon al băncii cu care lucrezi. Va fi foarte bine să discuţi cu directorul băncii aceste aspecte înainte de plecare. Solicită, de asemenea, ca operaţiunile bancare obişnuite să fie efectuate la intervale de timp mai mari. De asemenea, ar fi înţelept să desemnezi şi pe altcineva cu specimen de semnătură care să poată efectua operaţiuni bancare în locul tău, în cazuri de urgenţă.

Un lucru absolut necesar este asigurarea misionară: asigurare de sănătate, asigurare de viaţă etc. Asigurarea Banner este folosită de mulţi misionari în Marea Britanie, întrucât oferă servicii excelente. Pentru familii se oferă tarife speciale.

Păstrează o parte din venit pentru pensia de stat. Este indicat să fii încadrat într-un sistem de pensii sigur, să-ţi continui să plăteşti la Asigurarea Naţională Externă şi, dacă este posibil, să pui de-o parte un mic procent din venitul tău pentru viitor. Îi vei mulţumi Domnului pentru aceste economii atunci când, în cele din urmă, vei ajunge la pensie, cu toate că, în momentul de faţă, pensia pare ceva mult prea departe în viitor.

Există agenţii de turism care ar putea găsi bilete de călătorie la preţuri foarte bune, incluzând chiar şi kilograme în plus la bagaje. Agenţia Siama este una dintre agenţiile larg folosite de către misionari ( http:/siama.nl/ ).

Începe procedurile profilactice pentru malaria (dacă este cazul) înainte de a pleca. Interesează-te de vaccinele cele mai recomandate pentru ţara în care urmează să te stabileşti. De asemenea, fă vaccinele necesare cu o bucată bună de timp înainte de plecare, pentru prevenirea unor eventuale reacţii adverse. Organizaţia medicală creştină, Interhealth, te poate sfătui cu privire la medicamentele care ţi-ar putea fi necesare în zona în care vei pleca ( http://www.interhealth.org.uk )

La destinaţie

Prezintă-te liderului local (şef de trib, primar etc.), departamentului de imigrări şi ofiţerului de poliţie. Acest lucru este extrem de important în special într-un context african. Mulţi misionari noi îşi încep pe un picior greşit lucrarea datorită faptului că nu au mers să-l salute pe şef.

Dacă este posibil, rezervă-ţi cel puţin un an pentru a învăţa limba locală. Nu vorbi printr-un translator mai mult de o dată sau de două ori la prima ta sosire, întrucât altfel se poate transforma într-un obicei care să împiedice progresul. Comunică bisericii locale faptul că vei predica şi învăţa atunci când o vei putea face în limba lor locală. Vei fi un misionar mult mai eficient dacă vei cunoaşte bine limba, iar localnicii te vor respecta mai mult datorită acestui lucru. Stabileşte-ţi un plan de studiu al limbii, punând de o parte zilnic un timp pentru acest lucru, veghind ca nimic să nu te distragă de la aceasta. Ar trebui să priveşti la modul cel mai serios însuşirea abilităţilor de limbă. Planul Frame Drills elaborat de şcoala de lingvistică a organizaţiei Wycliffe este o metodă eficientă. Un reportofon ar fi extrem de necesar, pixuri şi hârtie. Vorbeşte cu copiii; ei nu au nici o inhibiţie în a te corecta când greşeşti.

Persoanele mai în vârstă, în special din Africa, nu vor face acest lucru. Secretul principal în învăţarea unei limbi străine este să ai libertatea să fii printre oamenii locului, fără să-ţi fie frică să nu pari caraghios în încercarea de a te exprima.

Încearcă să-ţi faci prieteni apropiaţi printre indigenii de vârsta ta şi de acelaşi sex. Vizitează-i şi invită-i în vizită la tine. Fă tot ce ţine de tine să înveţi cultura lor. Fii pregătit să mănânci orice (în parametrii logici!). Invită-i în mod regulat pe localnici să servească masa cu tine. Încearcă să împărtăşeşti lucrurile obişnuite ale zilei la nivel mai profund. Învaţă să iei viaţa mai uşor – zâmbeşte, fii drăguţ şi smerit, şi niciodată nu încerca să-l faci pe şefu’. Aceasta ar putea fi o mare ispită într-un mediu rural din Africa. Dacă împrumuţi bani, este posibil să-i pierzi, şi împreună cu banii şi pe prietenii tăi – fapt care te va acri. Fii atent la şmecheriile confidenţiale. Chiar şi cei mai needucaţi săteni sunt experţi în aceasta. Nu lăsa cheile casei tale pe mâna prietenilor până nu-i cunoşti cu adevărat şi nu eşti parte a noii culturi. Este inutil să te simţi vinovat pentru sărăcia oamenilor, lucru care nu-i va ajuta nici pe ei şi nici pe tine.

Ei se vor aştepta oricum să primească vreun ajutor, precum şi guvernul lor. Este practic imposibil să rezolvi nevoia fiecăruia şi îţi vei lega o povară grea pe umeri dacă vei încerca aceasta. Un indigen are un bagaj cultural diferit şi nu va încerca să se alinieze standardelor tale, prin urmare nu încerca nici tu să-l aliniezi. Să nu subestimăm nimic într-o altă cultură, atâta timp cât nu contravine în mod fundamental Cuvântului lui Dumnezeu, şi chiar şi atunci noi ar trebui să fim prudenţi. Dacă consiliezi o persoană de sex opus în singurătate, tu te expui posibilităţii şi probabilităţii unui şantaj. Mulţi oameni din lumea a treia încearcă să facă bani cu orice chip şi se vor folosi de orice oportunitatea pentru aceasta. Ar trebui să fii înţelept ca şerpii şi inofensiv ca porumbeii.

Ia-ţi zile libere şi încearcă să-ţi faci concediile în mod regulat. Mulţi misionari în trecut s-au simţit vinovaţi când a fost cazul unei activităţi nu neapărat spirituale. Nu este greşit să ai un hobby, cum ar fi pescuitul, creşterea păsărilor, pictură, cântatul la tobă etc. Dacă este posibil, fă-ţi o rezervă bună de cărţi care te interesează. Desprinde-te de contextul în care îţi petreci timpul zilnic. Nu pierde cursul ştirilor şi al evenimentelor care se petrec în lume. Dacă este posibil, procură-ţi un radio prin satelit sau de medii scurte. Desigur, dacă eşti într-un oraş, internetul va fi probabil calea cea mai bună de comunicare. Este aşa de uşor să pierzi contactul cu normalitatea, când trăieşti într-o societate închisă.

Scrie cât de des posibil scrisori bisericii şi prietenilor de acasă, dar este indicat să împărtăşeşti şi cu colegii tăi misionari lucrurile cuprinse în scrisoare, înainte de a o trimite.

Ţine minte regulile bunului simţ

Pune-ţi centura de siguranţă când mergi cu maşina. Asigură-te că maşina este într-o stare bună de funcţionare. Nu te urca la volan dacă frâna este defectă. Cauza cea mai frecventă a morţii printre misionari sunt accidentele rutiere.
Ia în mod constant medicamentele profilactice împotriva malariei, asigură-ţi intrările de la casă cu plasă de ţânţari şi dormi sub o pânză protectoare.
Asigură-ţi o dietă echilibrată. Dieta africană din mediul rural este de obicei una sănătoasă.
Fierbe şi filtrează apa.

Nu uita că totuşi casa ta este România (adaptare)

Fă un control medical când ajungi acasă, în concediu. Consultă un generalist, un optician şi un dentist.

Statutul tău va rămâne cel de cetăţean român. Te poţi referii la anii petrecuţi pe câmpul de misiune ca „plecat în interes de serviciu”. Este important să specifici clar că tu nu ai emigrat din România. Acest lucru va fi în beneficiul copiilor când vor vrea să meargă la şcoală sau la Universitate, sau când tu însuţi vei avea de făcut o operaţie, sau când vei avea nevoie de îngrijire medicală sau de îngrijire la domiciliu când îmbătrâneşti. Ar fi bine să pleci printr-o agenţie de misiune care să se ocupe de cartea ta de muncă şi de plătirea impozitelor. Astfel, asigurările medicale din ţară şi pensia îţi vor fi asigurate. Călătoreşte în România ori de câte ori va fi posibil şi păstrează toate chitanţele medicale sau de la primăria locală sau cele guvernamentale. Fă o listă pe care să notezi data intrării în ţară şi cea a ieşirii.

Gândeşte-te la o „strategie de ieşire” din lucrarea la care eşti angajat; un plan cu termeni clari privind timpul necesar pentru finalizarea lucrării pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o să o faci şi modalitatea predării lucrării în responsabilitatea credincioşilor locali. Am în vedere doar un plan care nu trebuie neapărat să se şi concretizeze punct cu punct după cum l-ai stabilit de la început. Fii flexibil şi deschis pentru orice te va călăuzi Dumnezeu.

Retrage-te la pensie pe când încă eşti suficient de capabil să te readaptezi la viaţa de acasă şi poţi să-ţi mai faci prieteni. Vârsta de 65 de ani este o vârstă potrivită pentru aceasta. Tu doreşti să fii pe „câmpul de misiune” doar atât cât Domnul te vrea acolo. Nu încerca să împlineşti un anume număr de ani. De exemplu: „Dacă aş sta alţi patru ani aş împlini 40 sau 50 de ani de lucrare!” Noi nu ne propunem să atingem un anume record, ci să rămânem în centrul voii Sale.

De Barry Haigh

Pentru mai multe informaţii, contactaţi cu încredere Agenţia Kairos la adresa de email: [email protected]