SI: Daniel Olteanu, iulie 2014
Predicatorul cu picioarele desculțe
Noi suntem bogați. Avem cinci frați care studiază în Delhi, o soră în Calcuta și o soră în Siliguri. Cu noi sunt trei copii care studiază în școli de limba engleză și care, de asemenea, sunt trimiși și la meditații. Închiriem în fiecare săptămână două mașini ca să îi aducem pe copii la adunare. Ajutăm doi frați în lucrarea pe care o fac în Barohati și Holdibari. Stăm în mijlocul orașului între oamenii înstăriți. Ne putem plăti chiria în fiecare lună. Avem de mâncare în fiecare zi. Avem un scuter și câte o bicicletă de căciulă. Suntem bogați pentru că Tatăl nostru e bogat. Dar și bogații au încercările și tensiunile lor. Primesc mulți bani și dau mulți bani.
De curând unul dintre bogații de la noi a plecat împreună cu prietenul lui cu bicicleta la Siliguri (în jur de 50 de km distanță). Au predicat în două sate și în ultimul au arătat și filmul. După aceea au călătorit până la Fulbari. Au ajuns pe la zece noaptea în Fulbari. Acolo stă fata lui Bhupen, care încă nu este credinciosă (vă puteți ruga pentru ea și familia ei). Ea locuiește în mijocul unui ciorchin de familii care sunt toate înrudite: doi frați ai soțului, socrii, unchi și verișori ai soțului și alții. Toți sunt necredincioși dar au dat dovadă de o primire frumoasă.
A doua zi, unul dintre noi s-a dus la școala din Siliguri cu bicicleta. După terminarea cursurilor a pornit din nou spre Fulbari. Dar nu departe pe drum roata din față s-a desunflat pentru că a trebuit să oprească brusc bicicleta, ca să se ferească de un accident. Nu avea nici un ban la el ca să repare roata. Așa că el a mers pe jos cam 10 km până în Fulbari. Pentru că sandalele îi făcuseră răni la picioare, le-a scos și mergea cu picioarele goale. După ce a ajuns în Fulbari, l-a luat pe prietenul lui ca să se întoarcă în Jalpaiguri. Dar nu aveau bani de-ajuns ca să repare bicicleta. Au promis că vor plăti mai târziu. Mecanicul, mărâind ceva, a fost de acord. După o scurtă predicare într-un sat, au ajuns în Montoni, unde locuiesc soția și fiul lui Bhupen. Ei nu l-au primit încă pe Domnul Isus (vă puteți ruga pentru ei). Au dormit acolo.
Dimineața, unul dintre cei doi prieteni trebuia să plece devreme la Jalpaiguri. Prietenul lui i-a pregătit bicicleta și a plecat. Însă pe drum cealaltă roată a bicicletei s-a desunflat. În buzunar nu avea nici măcar o rupie. Din nou a început să meargă desculț. Ploaia a venit și ea. Într-un sat era un atelier de reparații. Dar nu au fost de accord ca el să „plătească mai târziu”. El era când întristat… când furios… când mai cânta câte o cântare. Pe drum i-a venit în minte: În viața asta avem câteva bucurii și câteva necazuri, dar după moarte este numai un necaz veșnic pentru cei necredincioși. A înteles că Dumnezeu îi poruncește să predice desculț, în ploaie, târâind bicicleta cu roata desunflată. Nu s-a mai uitat după ateliere de reparații. Nu mai cerea milă oamenilor, ci le oferea mila lui Dumnezeu. Pentru toți trecătorii pe care i-a putut prinde la toate intersecțiile s-a oprit. Le spunea fiecăruia același lucru: „În viața aceasta avem câteva necazuri și bucurii. Dar, după moarte, este un necaz veșnic pentru păcatele noastre dacă nu ne pocăim și nu credem în Domnul Isus.”
Predicatorul era desculț, cu picioarele rănite, în ploaie, cărând o bicicletă cu roata desunflată, încărcată cu pachete ciudate; oferea un tractat și încerca să zâmbească. Așa au trecut 15 km pe jos. I-au trebuit aproape patru ore să ajungă în Jalpaiguri. Dar încă zâmbea și, până la ușa casei, spunea același lucru și dădea același tractate.
Când soția lui a ajuns acasă i-a spus: „Știi dragă, Dumnezeu ne-a trimis niște bani.”
Cu dragoste în Domnul Isus pentru purtarea lui de grijă,
Daniel
P.S. din partea Agenției Kairos – Ați recunoscut cine este predicatorul desculț?
