SI: Daniel Olteanu, iulie 2014

O luminiţă mică

În zona noastră sunt câteva comunităţi de musulmani care sunt interesaţi de Evanghelie. Săptămâna aceasta am avut patru ocazii de a ne întâlni cu ei.

Prima a fost duminică, atunci când, după lucrarea cu copii, ne-am dus într-o zonă numită Ceaulihati (la aproximativ 20 km de Jalpaiguri). Acolo ne-am întâlnit cu o cunoştinţă de-a noastră. El are o soţie în Jalpaiguri şi o alta în Ceaulihati. Ne-au primit bine şi după o scurtă predicare le-am arătat filmul „Shantir ghar” (Casa Păcii) – un film făcut în Bangladesh pentru evanghelizarea musulmanilor.

A doua şansă a fost în Cooch Behar, luni şi marţi, unde am predicat Evanghelia prin satele din zona Matabanga. Bineînţeles că am dat peste multe sate de musulmani, pe lângă hinduşi, care ne-au primit, în general, bine.

Miercuri ne-am dus într-un sat din zona Cealihati la o familie de musulmani care ne invitase mai dinainte pentru a vedea filmele creştine. Am plecat chiar dacă se arătau nori negri pe cer. Sora Mary era cu mine ca un fel de „bodyguard”. A trebuit să ne oprim pe drum prin două-trei locuri, pentru că începuse să plouă. Se înoptase, de asemenea, şi scuterul nostru nu avea lumină (poate pentru că bateria era descărcată). Sora Mary avea o lanterna de mână şi aceea descarcată. Călătoream ca un elefant, pe întuneric, cu o luminiţă mică în mână. După ce am sunat gazda noastră, el l-a trimis pe fiul lui cu o motocicletă ca să ne călăuzească până la casa lor. După ce am ajuns acolo şi am instalat proiectorul, familia şi câţiva vecini s-au adunat imediat în magazia în care se proiecta filmul. Afară ploua. Drumul de întors a fost tot pe întuneric, cu o lumină mică în mână, în timp ce repetam că avem Lumina lumii cu noi.

Joi, fară să ştiu, m-am dus într-un cartier musulman din zona „Police Line”. După o predică scurtă, un tânăr a venit să se certe cu mine. Asta m-a făcut să mă retrag în zona centrală, reprezentată de un teren de footbal. Acolo nu m-au mai necăjit şi am început să cânt câteva cântări creştine în aşteptarea serii. Câţiva copii s-au adunat în jurul meu, punându-mi întrebări. Ei erau foarte interesaţi să vadă filmul. Seara a venit şi am început să colindăm dintr-o casă în alta, pentru „a cere curent”. Proiectorul nu are baterie. Merge numai la curent. La sfârşit, la un magazin de pe colţ, ne-au oferit şansa. Asta s-a întâmplat numai pentru că o persoană de acolo ne ştia ca lucrători creştini care se implică şi în zona de prostituţie din Jalpaiguri. La sfârşitul proiecţiei de filme (am arătat două filme: unul pentru hinduşi şi unul pentru musulmani) liderul musulmanilor din zonă a venit să mă roage să arătăm filmele în zona dominată de musulmani. Am promis că vom face acesta după ce ei vor discuta în comunitatea lor şi vor lua o hotărare pe care să ne-o comunice prin telefon. Rugaţi-vă pentru ca Evanghelia să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu în toate aceste locuri.

Rugaţi-vă şi pentru fata şoferului care aduce copiii duminica. Fata lui suferă de o boală mentală. Mama şi fratele ei, care nu sunt creştini, cred că ea are un duh rău. Astăzi, fata aceasta de doua ori mi s-a închinat mie ca lui Dumnezeu. Am adus-o la casa noastră. Povestea ei este tristă. Se pare că un tânăr a abuzat-o şi a publicat un film pe internet cu „isprăvile lui”. Aceasta a încărcat-o cu o povară de vinovăţie pe care ea nu o poate purta. Pe lângă aceasta, ea a picat examenul de clasa a 10. Rugaţi-vă pentru vindecarea ei. Am vrea să postim pentru vindecarea ei.

Daniel

All my hope is in Jesus Christ!