SI: Fam. Acatrinei, august 2014

Uşi deschise şi… provocări

Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse. (1 Cronici 4:10)

Încă înainte de a ne stabili în Atalaya, rugăciunea lui Iaebeţ a fost şi rugăciunea noastră. I-am cerut lui Dumnezeu (şi încă Îi mai cerem) să ne lărgească hotarele şi să ne extindă influenţa, dându-ne trecere înaintea oamenilor de aici. L-am rugat pe El să ne pregătească drumul şi, în acelaşi timp, să pregătească şi inima oamenilor, deschizându-ne uşi pe care noi nu le putem deschide, sau închizându-ne uşi care nu trebuie să rămână deschise.

Am fost surprinşi să vedem decăderea oamenilor de aici şi păcatul care creşte pe zi ce trece. Mulţi tineri homosexuali, trans-sexuali, o imagine în miniatură a ceea ce a fost cândva Sodoma şi Gomora. Trăim ceea ce Biblia spune despre Lot: „căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite.” Tristeţea şi durerea pe care o simţim pentru cei de aici ne determină să ne rugăm cu mai mult foc ca să putem aduce o schimbare în oraşul acesta, influenţând în bine vieţile lor. Rugaţi-vă pentru noi ca zi de zi să primim har şi rugaţi-vă pentru aceşti oameni ca să fie mântuiţi.

Tabăra de tineret

Acum câteva zile ne-am întors dintr-o tabără de tineret, tabără organizată de biserica la care mergem, într-o comunitate nativă ashaninka. Am fost solicitaţi să ajutăm în această tabără ca lideri şi consilieri, iar mie mi s-a cerut să expun nişte teme şi să pregătesc meditaţiile biblice pentru timpul de părtăşie de dimineaţă. Pentru noi, ca familie, a fost un timp extrem de aglomerat şi obositor, însă plin de satisfacţii din punct de vedere spiritual. Parte din tinerii care au participat în această tabără s-au întors la Dumnezeu şi aceasta a făcut ca să se merite tot efortul şi toată osteneala.

Ne bucurăm de aprecierea şi dragosrea celor din Atalaya, ceea ce e o confirmare pentru noi că suntem în locul hotărât de Dumnezeu, că El are planuri cu noi şi vrea să facă lucruri mari. Slăvit să-I fie Numele, pentru că noi nu ne simţim vrednici.

Implicarea în biserică

Deşi şederea noastră în Atalaya e o etapă temporară în viaţa şi slujirea noastră (scopul şi ţinta noastră este ca începând cu anul viitor să ne stabilim într-o comunitate ashaninka), ne bucurăm să putem fi de folos credincioşilor de aici, cunoscând oameni noi, formând noi relaţii şi slujind tuturor celor ce au nevoie de ajutorul nostru. Am ajutat la partea de construcţie a clădirii de adunare, însă mai mult decât atât, ne-am implicat în partea de instruire şi de învăţare a Cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt mulţi nativi din diferite triburi (shipibo, amahuaca, yine, asheninka, ashaninka, etc.) în adunarea aceasta unde mergem şi mulţi dintre ei nu cunosc bine Cuvântul lui Dumnezeu. Şi aceasta nu e valabil doar pentru ei, ci majoritatea credincioşilor încearcă să-şi trăiască viaţa respectând anumite norme pentru că aşa au fost învăţaţi, fără să aibă o relaţie profundă cu Mântuitorul. Aici încercăm să intervenim noi, ajutându-i să crească din punct de vedere spiritual.

Amalia se ocupă de o grupă de copii şi saptămâna aceasta avea programată o perioadă de instruire pentru învăţătorii de şcoală duminicală, însă din pricina problemelor de sănătate şi a altor factori a trebuit să amâne. De asemenea, Amalia se implică şi la grupa de surori, predând diferite teme legate de viaţa şi conduita creştină.

Grup de rugăciune pentru misiune

Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să formăm un grup de rugăciune pentru triburile din jur. Ne întâlnim la noi acasă în fiecare miercuri dimineaţa, ca să ne rugăm pentru misiune şi pentru misionari. Bisericilor de aici, din Atalaya, le lipseşte viziunea misionară, drept pentru care încercăm să folosim timpul cât suntem aici ca să îi putem influenţa în această direcţie. Din lipsă de informaţie, bisericile prea puţin se implică în misiune, mulţumindu-se cu activităţile pe care le desfăşoară săptămână de săptămână, însă fără a se gândi prea mult la cei din afară.

Am vorbit cu unul dintre păstori şi încercăm să vedem ce putem face ca să extindem acest grup de rugăciune la nivel de biserică, dorind să implicăm pe cât mai mulţi şi să dezvoltăm în cadrul bisericii aria de misiune care e inexistentă la ora actuală. Rugaţi-vă pentru noi ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi să conducă El lucrurile în direcţia cea bună.

Studiul limbii ashaninka

Aceasta este activitatea noastră de bază, pentru care ne rugăm mereu şi mereu. Cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit o fată ashaninka dispusă să ne ajute la învăţarea limbii. Ea locuieşte acum în Atalaya, deoarece studiază la o universitate de aici, şi de câteva ori pe săptămână vine la noi acasă ca să ne înveţe limba. Înregistrăm lecţiile pe care le facem cu ea, ca mai apoi noi să putem practica, dar şi ca să se obişnuiască urechea noastră cu tonalitatea limbii. Ne bucurăm să avem parte de un aşa ajutor. Ea tocmai a născut, aşa că acum îi va fi mai greu să vină la noi, însă rugaţi-vă ca Dumnezeu să le aranjeze pe toate şi să putem continua cu ce am început.

Sunt mulţi ashaninka în Atalaya. Au mare nevoie de ajutor, de cineva care să îşi facă timp pentru ei, dar mai ales de cineva care să le ducă mesajul evangheliei, cea care le poate mântui sufletele. În ultimul timp ni s-a tot vorbit de comunităţi care au nevoie de misionari şi suntem conştienţi de nevoile din jurul nostru, însă la ora actuală nu avem o direcţie clară din partea lui Dumnezeu. Continuaţi să vă rugaţi pentru noi ca Dumnezeu să ne vorbească, să ne lumineze cărarea ca să putem vedea încotro să ne îndreptăm.

În ultima lună am fost extrem de ocupaţi cu multe activităţi şi multă alergătură şi ne pare rău că nu am reuşit să vizităm comunităţile din jur, aşa cum ne-am propus. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să ne scoată în cale persoanele potrivite cu care să putem face aceste călătorii, ca să ajungem la cei care ne aşteaptă şi pe care i-a pregătit Dumnezeu. Mai multe persoane s-au hotărât să ne ducă în comunităţile pe care le cunosc sau pe unde lucrează, dar până acum nu am avut drum liber.

Vă cerem să vă rugaţi în mod special pentru problemele pe care le avem cu un teren pe care Segadores l-a cumpărat acum 7 ani. Acum o lună a venit o echipă din SUA care s-a arătat dispusă să ne ajute să începem construcţia primei case (avem în proiect ca pe acest teren să construim mai multe case şi aceasta să fie baza noastră din Atalaya), însă cei care vor să investească în acest proiect vor să vadă că avem toate actele în ordine. Problema este că Segadores nu deţine titlu de proprietate pe terenul acesta, ceea ce pentru cei de aici nu e mare problemă pentru că ei construiesc oricum, însă noi vrem să facem lucrurile aşa cum trebuie. Sunt multe încâlceli la mijloc, deoarece primăria a intrat în terenul nostru şi vrea să deschidă două străzi care să traverseze terenul. Totul pentru că sistemul lor de date cadastral e neactualizat, iar coordonatele şi hotarele specificate în contract nu coincid cu realitatea. Plus că acum zona în care e terenul e considerată zonă urbană şi nu agricolă ca atunci când a fost cumpărat, ceea ce presupune alte demersuri din partea noastră.

Responsabilitatea acestor demersuri e pe umerii mei, ceea ce nu e tocmai plăcut, deoarece ne răpeşte timpul pe care noi vrem să îl investim în învăţatul limbii şi vizitarea comunităţilor din împrejurul Atalayei. De aceea avem nevoie de sprijinul vostru în rugăciune, ca Dumnezeu să ne scoată din impas şi să ne dea rezolvare la toate aceste probleme.

Probleme de sănătate

Se pare că aceasta e una dintre luptele pe care le avem de dus în ultimul timp. Încă nu putem spune că ne bucurăm de o sănătate de fier, în special Amalia şi copiii. Deocamdată credem că trebuie să învăţăm cum să Îl slujim pe El, în ciuda acestor limitări pe care ni le pune sănătatea. Aşa cum vă spuneam, Amalia a trebuit să renunţe săptămâna aceasta la perioada de instruire/pregătire a învăţătorilor de copii, deoarece s-a simţit extrem de slăbită în trup (deshidreatare în urma unei infecţii stomacale), trebuind să stea în pat toată ziua. Îi era greu să se dea jos din pat, neavând putere nici să ducă măcar o cană la gură, să îşi bea pastilele. Au fost două zile aşa, însă mulţumim Domnului că acum e mai bine, putându-şi relua astfel activităţile de zi cu zi.

Şi Mati a fost cu febră, vomă şi diaree, aşa că a trebuit să îl ducem de urgenţă la spital. Pe drum a leşinat, dar doctorii au intervenit imediat, ne-au dat un tratament bun şi e din nou bine.

Acum Debora este cea care suferă (bronşită) însă mulţumim Domnului că El e cu noi şi nu ne lasă. Ne-au vizitat diferiţi fraţi şi surori (chiar tineri) de la adunare, încurajându-ne, rugându-se pentru noi, chiar oferindu-se să ne gătească şi să ne ajute prin casă. Vedem în toate acestea mâna Lui bună peste noi, împlinindu-şi promisiunea de a ne da însutit, mamă, tată, fraţi, surori, prieteni, etc. Facem parte din familia Lui, El ne-a înfrăţit şi El ne poartă de grijă.

În ultimul timp ne-a fost tot mai greu să ajungem la internet, aşa că ne cerem iertare pentru lipsa noastră de comunicare. Ne bucurăm şi apreciem faptul că ne scrieţi, că vă interesaţi de noi, că sunteţi lângă noi şi că ne susţineţi în tot ce facem. Ne rugăm ca El să vă răsplătească conform cu belşugul bogăţiilor Sale şi El să vă facă să propăşiţi în toate aspectele vieţii voastre, ca numele Lui să fie înalţat printre neamuri.

Cu aleasă preţuire,

Liviu şi Amalia Acatrinei

P.S. În septembrie ar trebui să mergem la Lima pentru că Amalia si Debora trebuie să îşi facă diferite controale şi analize medicale. Problema este că nu avem unde sta. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să pregătească un loc pentru noi şi mai rugaţi-vă ca să putem călători cu avionul armatei ca să economisim timp şi bani.