SI: Fam. Acatrinei, mai 2014

Dragii noştri,

Continuaţi să vă rugaţi pentru noi, chiar şi atunci când veştile întârzie să ajungă la voi. Nu avem internet acasă şi aici, în oraş, de multe ori când ne propunem să mergem, nu reuşim să ne conectăm pe e-mail, din pricină că e foarte lent internetul. Ieri am încercat şi asteptat timp de 1 oră şi jumătate să se încarce pagina de yahoo, şi cum nu s-a încărcat, m-am lăsat păgubaş.

Se pare că încercările continuă să vină peste noi şi ne pare rău că nu am reuşit să vă anunţăm cu ce ne confruntăm, ca să vă puteţi ruga pentru noi. De vineri Amalia a fost internată de urgenţă în spital şi abia azi i-au dat drumul. A fost diagnosticată cu pielonefrită, o infecţie serioasă la rinichi, febră mare, dureri puternice (cu câteva zile înainte de călătoria spre Atalaya, Amalia a fost la urolog şi a făcut analize şi ecografii la Lima, însă nu s-a prezentat vreun indiciu de infecţie) fapt pentru care a fost necesară internarea. A stat cu perfuzii şi antibiotice în tot acest timp, ca după 4 zile cei din spital să îşi dea seama că antibioticele nu şi-au făcut efectul, deşi Amalia le-a spus că, în timp, ajunsese să dezvolte rezistenţă la acel antibiotic. Infecţia s-a dublat, motiv pentru care i-au administrat un nou antibiotic. Au externat-o datorită faptului că spitalul e în grevă şi sunt extrem de mulţi pacienţi. Însă merge dimineaţa şi seara pentru încă câteva zile ca să i se administreze tratamentul. Problema e că durerile continuă şi se simte foarte slăbită. Peste două zile va face o nouă analiză iar în funcţie de rezultat va fi trimisă la Lima sau nu.

Rugaţi-vă pentru sănătatea ei. Provocarea e mare pentru noi să fim în Atalaya, având în vedere condiţiile precare existente în spitalul de aici. Nu sunt doctori specialişti şi cei care sunt, nu prea inspiră mare încredere, datorită cunoştinţelor limitate pe care le deţin. Ei sunt foarte amabili şi binevoitori să ajute, însă aceasta nu e suficient.

Ca şi cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, Mathias şi Debora s-au îmbolnăvit şi ei, cu răceală şi tuse. Debora era deja sub tratament pentru otită, de aproape 20 de zile, însă degeaba. Nu doar că antibioticul nu şi-a facut efectul, ci au şi reapărut durerile de urechi, plânsul, nopţile nedormite şi infecţia s-a mărit.

Toate acestea s-au întâmplat pe când eu eram plecat în Pucallpa, la o distanţă de aproape 2 zile de mers cu barca pe râu. Am mers în Pucallpa ca să-l ajut pe Marc la construcţia casei. Nu am reuşit să stau decât 5 zile, datorită celor povestite mai sus. Până să mă întorc din nou în Atalaya, copiii au rămas în grija unei surori, iar la spital la Amalia a mers familia Salazar (Manuel şi Lucy, colegii noştri de la misiune), pentru a-i cumpăra zilnic medicamente şi a-i duce câte o supă şi ceva de băut. Mulțumim lui Dumnezeu pentru ei că ne-au fost de mare ajutor.

Ajuns în Atalaya, am dus-o pe Debora la doctor, i-au dat penicilină injectabil timp de 3 zile şi se pare că acum se simte mult mai bine însă nu e recuperată complet. Mâine vom merge cu ea pentru o nouă evaluare pentru că e posibil, după spusele doctorului, să îi fie afectat timpanul.

Nu vă pot povesti toate luptele care s-au dus în lăuntrul meu şi toate întrebările pe care I le-am pus lui Dumnezeu cu privire la cele întâmplate. A fost o perioadă tare grea şi încă mai e, deoarece din punct de vedere omenesc totul pare fără sens, însă ştiu că nu tot așa e şi la Dumnezeu.

Vă scriu aceste lucruri ca să vă încurajez să continuaţi să vă rugaţi pentru noi şi pentru misionari în general. Nici nu ştiţi când trec prin încercări sau când au mai mare nevoie de rugăciunile voastre. De multe ori nu există posibilitatea să ia legătura cu cei din ţară, alteori sunt multe lupte care nu se pot spune pentru că nu ar fi înteleşi, însă rugăciunile voastre sunt binevenite oricând, deoarece ele creează un zid de protecţie în jurul lor. Nu degeaba Domnul Isus şi apostolii ne-au învăţat să ne rugăm neîncetat şi să ne pomenim neîncetat unii pe alţii în rugăciunile noastre. Câte victorii nu s-au câştigat, câte înfrângeri n-au fost evitate sau câte probleme nu şi-au găsit rezolvarea datorită rugăciunilor voastre, ale celor de acasă!!!!

Mulţumim pentru sprijin şi susţinere. Chiar dacă suntem supuşi la probă, vedem şi simţim harul Lui peste noi şi uşi care ni se deschid. Totodată, împreună cu aceste uşi deschise, vedem cum se înteţesc şi atacurile celui rău, aşa că ne rugăm ca Dumnezeu să ne ţină tari şi să putem fi găsiţi vrednici de El şi de misiunea încredinţată nouă. Cred că putem spune şi noi că Pavel, chiar dacă nu la aceeaşi scală, că „suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

Luptând pentru Gloria Lui,

de pe frontul din Atalaya,

Liviu și Amalia Acatrinei