Și străzile arată ca un deșert… (Paul Sergio, Orientul Mijlociu)
Noul normal… sau… și acum ce fac?
Acum câteva dimineți m-am trezit înainte să sune alarma… de ceva timp am început să ascult Biblia audio, în loc de a o citi, dimineața și seara… cu căști și ochii închiși…
Încerc să îmi imaginez lumea despre care aud… mi-L imaginez pe Isus înconjurat de gloate, obosit dar plin de pasiunea de a-i vedea pe cei din Ierusalim și cetățile din jur auzind marea veste… Împărăția Cerurilor s-a apropiat de voi și poate fi chiar înlăuntrul vostru… dacă vreți… să vă luați crucea și să Mă urmați… cine vrea… oricine…
Ajunsesem la Luca capitolul 6…
„De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu?”
Doamne, oare și eu mă aflu în mijlocul gloatei… oare și spre mine Te uiți când pronunți aceste cuvinte?…
„Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.”
Da Doamne, eu sunt acela, eu ascult și zidesc pe stânca… oare… ce? Nu e așa? Și Domnul Isus continuă…
„Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.”
Ah, Doamne, Tu toate le știi… știi ca am eșuat de atâtea ori să ascult cuvintele Tale… și mai mult să le fac…
Azi trăiesc un nou normal… pe deasupra zbor elicoptere de poliție… nu am voie să ies din casă decât cu motiv întemeiat… am o curte și mă bucur că pot face exerciții fizice… iar biroul de lucru s-a mutat acasă… sau la un coleg acasă…
Oare m-a prins pe nepregătite… oare puteam să fac mai multe înainte să ajung aici… oare puteam să fi zidit diferit…
De câteva luni căutam să mă mut în alt loc de unde stăteam pentru că devenise cam scump după plecarea a doi colegi de casă… am căutat împreuna cu alt coleg de lucru și ne-am rugat pentru cel mai bun loc posibil… nu știam cum va arăta acel bun… tot ce e bun și desăvârșit vine din cer, de la Tatăl luminilor…
Acum 3 săptămâni am găsit… dar era prea bun să fie adevărat… și așa s-a și dovedit a fi…
O săptămână contul meu bancar era mai gol cu chiria pentru 6 luni… dar tot nu aveam un loc nou în care să stau… doar regret că puteam să fiu mai atent… sau poate că acum nici nu mai contează ce puteam să fac… sau ce aș putea să fac să îmi recuperez ce am pierdut… probabil nimic… Domnul mi-a promis ca El îmi va face dreptate… că nu o voi găsi aici… pe scurt… am fost victima unei fraude online… dar tot El mi-a promis că va întoarce orice rău în bine și toate lucrurile lucrează spre binele meu…
Continuam să ascult cum Domnul îmi vorbea… ce am zidit eu până acum… și mai important, pe ce temelie am zidit… oare va rezista acestei perioade prin care trece întreaga lume azi… oare se va prăbuși… și împreună cu lucrarea mea și eu…
Cum ne zidim casa pe timp de criză și cu ce ne umplem mintea și inima în aceste vremuri…?
Dacă toate restricțiile vor continua pentru o perioada mai lungă, cum vom fi când se vor termina acestea…?
Oare vom fi mai puternici spiritual, emoțional, fizic, mai aproape de cei din familie, mai doritori de părtășie… mai doritori să fim cu Domnul?
Sau cu o dragoste de Domnul răcită, obosiți și stresați, obezi, gata să fugim de acasă că ne-am săturat de cicăleală, ne mai păsându-ne de frații și surorile noastre, egoiști… departe de Domnul…
Pentru mine aceste zile au fost o atenționare… să mă uit la tot ce am acumulat înlăuntrul meu… la materialele cu care am zidit… și la temelia pe care am ales să zidesc…
Acum mai bine de 7 ani am plecat de acasă… mânat de o pasiune pentru Domnul… dorință să-i văd pe oamenii de aici chemându-L pe Isus Domnul și Mântuitorul lor… am stat zile, nopți întregi să învăț o limbă pe care neam de neamul meu nu a vorbit-o… și am sperat că toate acestea vor avea un rod vizibil… am sperat… dar El știa realitatea… Domnul pe cât de mult dorea să mă folosească pentru a schimba inimile celor de aici… pe atât de mult dorea să mă schimbe pe mine…
Acasă… mereu implicat în lucrare… cu puțin timp să mă uit în interior și să văd nevoia mare de transformare completă… nu doar acele cămăruțe în care mi-era ușor să Îl las să intre… ci și acolo unde nu aș fi vrut cu nici un chip să pătrundă… individualism…
Azi suntem îndemnați să ne spălăm mâinile de mai multe ori pe zi… timp de 20 de secunde… să curățăm locul în care stăm… dormitorul… sufrageria… bucătăria
Locuiesc într-o casă în care stau mai multe persoane acum și zilnic spălăm clanțele de la uși pentru protecția tuturor… avem grijă să nu ne expunem la virus… la magazin mergem cu măști pentru că e lege… și cine nu se supune e amendat… și mă schimb de haine când vin acasă după ce am fost într-un loc public…
Oh, nenorocitul de mine… de-aș face la fel cu viața mea… cu templul Duhului cel Sfânt… să nu las nimic să mă întineze… să mă spăl de fiecare dată prin mărturisire… să mă feresc mereu de orice pare rău și cu potențial să mă infecteze…
Și acum ce fac… sunt vremuri incerte… vremuri care cel mai probabil sunt doar o imagine a ceea ce va urma… nu într-un viitor foarte depărtat… dar am primit harul să vedem cam ce va însemna acea vreme…
Ce strâng azi în inima mea… ce materiale îmi aleg să zidesc… și pe ce temelie…
“Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:35)
Paul Sergio
