Temelia lucrării de misiune

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:16,17)

Care este primul lucru la care te gândești când auzi cuvinte precum evanghelizare sau misiune? Poate că îți apar în minte imagini cu misionari care lucrează într-un sat uitat de lume. Sau, poate, te gândești la un predicator celebru care predică Evanghelia unui public numeros și îi invită pe oameni să răspundă cu pocăință și credință. Poate te imaginezi pe tine sau pe altcineva împărtășind Evanghelia de la om la om.

Aceste exemple au un lucru în comun — toate se concentrează asupra faptului că oamenii fac lucrarea de evanghelizare și ucenicie. Acest lucru nu este cu totul nepotrivit, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni care vestesc Evanghelia și învață adevărul Lui pentru a trimite vestea bună la marginile pământului. Dar ne lipsește ceva important dacă ne concentrăm doar pe elementul uman în evanghelizare și misiune. Rețineți faptul că Dumnezeu lucrează prin oameni pentru a-Și duce Evanghelia la națiuni. În cele din urmă, lucrarea de misiune și evanghelizarea sunt opera lui Dumnezeu. De fapt, El este misionarul și evanghelistul original.

Puține texte sunt mai clare cu privire la acest lucru decât Ioan 3:16-17. Aici Cuvântul ne spune foarte clar că Sfânta Treime a creat lucrarea de misiune mondială. Vedem că Tatăl, din marea Sa dragoste pentru creație, Și-a trimis Fiul în lume pentru a-i salva pe păcătoși (v. 16). Dumnezeu a vrut să vadă oamenii mântuiți. Primul Său scop în trimiterea Fiului Său a fost să nu condamne lumea (v. 17). În ceea ce privește activitatea misiunii de trimitere a Fiului de către Tatăl, condamnarea este mai degrabă un produs secundar sau un rezultat secundar. Cine nu crede este condamnat (v. 18). Mai mult, în activitatea inițială a misiunii lui Dumnezeu, Fiul a fost trimis ca evanghelist și misionar paradigmatic. În timp ce ne uităm la sfera istoriei răscumpărătoare, trimiterea de către Tatăl a emisarilor și a mesagerilor cu scopul mântuirii a precedat întruparea. Înainte de nașterea Domnului Isus, Dumnezeu trimisese mulți predicatori pentru a proclama mântuirea. El i-a spus lui Moise să meargă la Faraon, astfel încât copiii lui Israel să fie mântuiți din sclavie (Ex. 3: 1-10). De-a lungul secolelor în care împărații au domnit în Israel, Dumnezeu a trimis profeți pentru a-i îndemna pe oameni să se pocăiască și să evite distrugerea (2 Împărați 17:13).

Odată cu venirea lui Cristos, totuși, avem misionarul și evanghelistul prin excelență. Duhul Sfânt L-a uns într-un mod special pentru a predica vestea bună celor care și-au înțeles sărăcia spirituală (Luca 4:16-21). Același Duh locuiește în poporul Său de astăzi pentru a face lucrarea pentru împărăție eficientă (Rom. 8:9a).

Coram Deo

Efeseni 5:1 ne spune: „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” Aceasta este porunca Domnului nostru și, din moment ce El este misionarul și evanghelistul original, unul dintre modurile în care trebuie să-L imităm pe Dumnezeu este să ne implicăm în lucrarea de misiune și de evanghelizare. Dacă nu ne angajăm în această sarcină în măsura în care suntem capabili, nu ne supunem Creatorului nostru. Ducerea Evangheliei către toate națiunile și zidirea oamenilor în adevărul lui Dumnezeu este o chestiune de ascultare.

Sursă: www.ligonier.org