„Toate neamurile” și plantarea de biserici

Marea Trimitere. Nici cuvântul „marea” și nici „trimitere” nu se află în Biblie, dar această descriere se potrivește. Această „poruncă, ordin, directivă autoritară” este „neobișnuit de mare, extremă și remarcabilă”  (cuvinte împrumutate din definițiile termenilor aflate în dicționar). Dar de ce?

Scopul principal al sarcinii este întruchipat în cele două cu mici cuvinte: toate neamurile. Sintagma este tradusă din grecescul panta ta ethnē. Este adesea subiectul unor discuții semnificative. Când mulți oameni aud cuvântul ethnē sau „neamuri”, imediat se gândesc la țări. Dar când Domnul Isus a spus aceste cuvinte, nu existau țări așa cum înțelegem noi astăzi. Statul-națiune este o invenție a erei moderne. În vremea Domnului Isus, erau doar grupuri de oameni, și erau imperii. Așadar, Isus se referea la popoare — la toate popoarele.

Când Domnul Isus a spus „tuturor neamurilor”, El nu a vrut să spună exact ceea ce doresc misiologii ca mine să citească în text — ca și cum ar fi vorbit despre cele unsprezece mii de grupuri etnolingvistice care se află astăzi în lume. Totuși, El a vrut să identifice mai mult decât pur și simplu neevrei sau neamuri. El a vorbit poporului evreu care știa că Dumnezeu a creat națiunile la Babel (Gen. 11: 9), a chemat națiunile „până la Ierusalim” (Isaia 2), a arătat limbile națiunilor la Rusalii (Fapte 2), și va fi venerat de bărbați și femei din orice limbă, trib și națiune pentru totdeauna (Apocalipsa 7).

Cu alte cuvinte, când Domnul Isus a vorbit despre a merge la neamuri, ascultătorii Lui din acea zi înțelegeau imensitatea acestei sarcini extraordinare. Ideea de „neamuri” nu era nouă pentru ei — deși Domnul Isus schimba modul în care poporul lui Dumnezeu avea să le abordeze.

Vorbind despre neamuri, Domnul Isus a schimbat direcția misiunii. Acum nu mai trebuia ca popoarele să se suie la Iersualim (Isaia 2), ci trebuia ca ucenicii să plece din Iersualim către neamuri (Fapte 1:8).

Auzind aceste cuvinte, ucenicii au acționat. Ceea ce au făcut arată ceea ce au înțeles ei din cuvintele Domnului Isus atunci când le-a poruncit să meargă la toate neamurile. Ei au mers la toate neamurile — și au plantat biserici. Și așa trebuie să facem și noi.

Marea Trimitere fără o focalizare pe națiuni ratează contextul ei biblic, acțiunile ucenicilor, și locul pe care aceasta îl ocupă în misiunea lui Dumnezeu. Marea Trimitere fără o focalizare pe plantarea de biserici ratează ceea ce au făcut ucenicii după ce au auzit Marea Trimitere.

Când Domnul Isus a spus „toate neamurile”, El a redirecționat misiunea și Și-a trimis ucenicii către națiuni. În funcție de cine numără și de modul în care numără, există mai mult de șase mii de grupuri etnice neatinse. Doar mai puțin de trei mii dintre acestea nu sunt sunt abordate deloc, ceea ce înseamnă că este puțină sau nu este nicio prezență evanghelică în mijlocul lor.

Neamurile contează în Marea Trimitere, iar Dumnezeu ne cheamă să plantăm biserici în mijlocul acestora (și în mijlocul altor națiuni). Au nevoie de noi plantări de biserici.

Neamul tău, de oriunde ai citi acest articol, se află printre națiuni. De oriunde citești aceste cuvinte, pasajul biblic ți se aplică. Plantarea de biserici trebuie să aibă loc în națiunea ta, la fel cum ar trebui să aibă loc în toate neamurile. Uneori, aceasta se înâmplă pentru că națiunile trăiesc în mijlocul națiunii noastre. Numai în SUA există mai mult de cinci sute de grupuri etnice neabordate și neatinse cu Evanghelia.

Într-un lucrare de cercetare publicată anul trecut [2013] de către Seminarul Teologic Gordon-Conwell, misiologul Todd M. Johnson și echipa lui au descoperit că aproximativ douăzeci la sută dintre necreștinii din America nu cunosc personal un creștin. Mai mult de șaptezeci și cinci la sută din oamenii aparținând religiilor Sikh, Hinduism și Jainism care trăiesc în SUA nu cunosc niciun creștin. Același lucru este adevărat și cu mai mult șaizeci și cinci la sută dintre budiști, șintoiști, taoișit, zoroastriști, și practicanți ai religiei tradiționale chineze. Chiar patruzeci și doi la sută dintre musulmani mărturisesc faptul că nu au niciun contact creștin apropiat. Toți aceștia au nevoie de plantări de biserici.

Însă, chiar și oamenii făcând parte din cultura majoritară au nevoie de noi biserici. Biserica este centrală în misiunea lui Dumnezeu de a proclama Evanghelia lui Hristos fiecărui bărbat, fiecărei femei și fiecărui copil. Uitându-ne în Noul Testament, putem observa că plantarea de biserici întențională, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a fost metoda cheie folosită de bisericile primare prin care au ascultat de porunca Domnului Isus. Acest lucru ar trebui să fie adevărat și astăzi. Iar aceasta include plantarea de biserici în centrele urmane, în suburbii, în comunitățile rurale și așa mai departe. Toate acestea au nevoie de noi biserici plantate.

Marea Trimitere nu poate fi îndeplinită fără plantarea de biserici. Domnul Isus ne-a poruncit să facem ucenici, să-i botezăm și să-i învățăm. Aceste trei lucruri sunt făcute în contextul unei biserici locale. Dacă vrei să vezi cum oamenii devin ucenici, sunt botezați și sunt învățați din Cuvântul lui Dumnezeu, fie într-un oraș mare din America [sau România, n. trad.], fie într-un mic sat din Asia, plantarea de biserici trebuie să fie unul din mijloacele folosite.

Cineva a plantat biserica din care faci parte. Cineva a plantat biserica din care cineva a venit să îți spună Evanghelia. Cineva a plantat biserica unde ai devenit ucenic, unde ai fost botezat și unde ai primit învățătură din Cuvânt pentru prima dată.

Nu lăsa ca biserica ta să fie înfundătura de pe autostrada Marii Trimiteri. Națiunile — și cei pierduți din poporul tău — au nevoie de mai mult. Au nevoie de noi plantări de biserici.

Ed Stetzer, 1 aprilie 2014
www.ligonier.org