Toți să I se închine

Ca misionar, una dintre cele mai frecvente întrebări auzite este aceasta: „De ce să cheltui aşa de mult timp şi bani pentru a pleca aşa de departe când sunt aşa de multe nevoi în preajma noastră?” Această întrebare este bine înrădăcinată în societatea şi cultura noastră şi reflectă o concepţie greşită despre Dumnezeu. Am aflat că mulţi creştini din SUA cred că Dumnezeu există pentru a întâmpina nevoi personale şi pentru a rezolva probleme personale. Dar aceasta este o concepţie cel mult umanistă asupra lui Dumnezeu.

Rick Warren exprimă foarte bine acest lucru în best-seller-ul lui „Viaţa condusă de scopuri”. Premisa de la care porneşte cartea sa este aceasta: „Nu este vorba despre tine.”

Este exact ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Coloseni 1:16: „Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Dumnezeu nu există pentru om, ci omul există pentru Dumnezeu. Suntem creaţia Lui: am fost creaţi de El şi pentru El.

Atunci care este responsabilitatea de căpătâi a omului? Dumnezeu l-a creat pe om cu sentimente, raţiune şi voinţă. Avem sentimente ca să-L putem iubi, raţiune ca să-L putem cunoaşte şi o voinţă ca să-L putem sluji şi asculta. Prin toate acestea trei aducem slavă lui Dumnezeu într-un act de închinare.
Da, aşa este. Dumnezeu doreşte închinarea tuturor oamenilor, de peste tot din lume.

În Genesa 11:1 se spune că pământul avea o singură limbă. Era un singur popor. Însă datorită neascultării lor Dumnezeu le-a încurcat limba şi astfel s-au împrăştiat pe toată faţa pământului (Genesa 10:25, 11:7-8). După cea mai bună apreciere a lingviştilor, la Turnul Babel Dumnezeu a creat în jur de 70 de grupe de popoare şi limbi.

După crearea diferitelor popoare care au fost împrăştiate pe faţa pământului, Genesa 12:1-3 ne spune că următorul lucru pe care îl face Dumnezeu în istoria lumii este să-L cheme pe Avram şi pe urmaşii lui să fie o binecuvântare pentru aceste naţiuni. Galateni 3:8 explică că această binecuvântare se referă la răscumpărarea adusă de un Mântuitor care urma să vină prin sămânţa lui Avraam. Aceasta arată foarte clar ce era în inima lui Dumnezeu încă de la început, dorinţa Lui de a mântui toate popoarele.

De fapt, expresiile „toate popoarele”, „toate naţiunile”, „toate limbile” sau „toate seminţiile” apar de peste 1.600 de ori în Biblie, de la Genesa 12:3 când este folosit prima dată pluralul „familiile pământului” şi promisiunea Lui de a le binecuvânta şi până la profeţiile din Apocalipsa 5:9 despre împlinirea acestei binecuvântări faţă de toate popoarele. Pasiunea lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să-L cunoască şi să I se închine.

Pentru că Dumnezeu doreşte şi merită să fie lăudat şi să primească închinarea tuturor popoarelor, El porunceşte celor care Îl cunosc să meargă şi să spună tuturor oamenilor despre El.

John Piper, în cartea sa „Să se bucure popoarele” spune: „Scopul ultim al Bisericii nu este misiunea, ci închinarea. Misiunea există pentru că lipseşte închinarea… Când acest veac se va sfârşi, când milioane fără număr de oameni răscumpăraţi vor cădea cu faţa la pământ înaintea tronului divin, misiunea nu va mai exista. Ea este doar o necesitate temporară, pe când închinarea rămâne veşnic.”

De Don Woody
(Reprezentant New Tribes Mission)
NTM@work, pg. 26
Traducerea: Valentin Hrihorciuc