Ucraina – Războiul uitat | Andrew Worsop

Mass-media are o memorie scurta. Știrea de astăzi este uitata la câteva momente după difuzare sau la o zi după ce a fost publicată. Dar oamenii care trăiesc acel eveniment nu îl uită atât de repede, în special dacă este vorba despre viața lor. Povestea nu se termină doar pentru că mass-media a trecut mai departe.

Contextul războiului din Ucraina

Aceste afirmații descriu foarte bine ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. După ce revoluția din 2014 a înlăturat președintele pro-rus corupt, au început tulburări în țară, în zona cu populație rusă considerabilă, deoarece aceștia îl vedeau pe președintele demis ca pe unul de-al lor. Treptat personalul militar armat a fost văzut preluând controlul în Crimeea, pretinzând doar că apără populația civilă rusă. Ei nu purtau semne de identificare pe uniforme, așa că Rusia a spus că sunt doar voluntari. Cu toate acestea, după ce au ocupat toată Crimeea, și-au pus înapoi steagul rus și insignele companiei pe uniforme. Crimeea a fost declarată, împotriva legii internaționale, parte a Rusiei.

Curând după aceea, acest personal militar, fără insignă, a început să apară la proteste pro-ruse care în curând s-au transformat în conflicte armate în județele ucrainene Donetsk și Lugansk. În curând, ambele județe și-au declarat independența (DPR și, respectiv, LPR). Fără permisiunea guvernului ucrainian, un mare “convoi umanitar” a trecut granița din Rusia. Rebelii bine înarmați și bine organizați au început în curând să slăbească apărarea ucrainiană. Deși nu se știe câți dintre premilitari sunt soldați ruși, cu estimări variind între 15% și 80% (între 6.000 și 40.000), ceea ce se știe este că toți ofițerii superiori s-au născut în Rusia și servesc personalul militar rus (deși Rusia declară că aceștia sunt în permisie și nu sub ordine militare).

Patru ani mai târziu, Ucraina încă trăiește cu războiul care, în multe feluri, este în plină desfășurare. Deși acordurile de la Minsk au fost convenite de către toate părțile, inclusiv Rusia, în 2015, nu se vede niciun sfârșit real al conflictului. Cum s-a întâmplat și cu alte țări înainte de Ucraina (Transnistria în Republica Moldova, Osetia de Sud în Georgia…), Rusia semnează un acord de retragere a trupelor lor, ignorând apoi ceea ce au semnat. Militarii lor, deși nu poartă steagurile rusești pe mâneci, sunt încă acolo în forță.

În loc să se sfârșească, conflictul pare să se instaleze și să devină doar o realitate a vieții, pentru cei 4 milioane de oameni care trăiesc în zona Donbas și se confruntă cu lipsa hranei, șomaj, lipsa îngrijirii medicale. Pe ambele părți ale frontului, sunt aproximativ 600.000 de persoane care trăiesc în așezări nesigure expuse bombardamentelor zilnice sau minelor de teren, cu restricții privind libertatea de mișcare și lipsa serviciilor de bază. Populatia din zona de non-conflict este încă afectată: fiii lor urmează să se lupte, iar asupra lor va cădea povara de a-i adăposti pe refugiații fugari.

Zonele industriale nu au fost scutite de bombardamentele din estul Ucrainei. Țevile, care odinioară erau folosite pentru a transporta substanțe chimice, au fost perforate de aceste lupte. Chimicalele din conducte acum se scurg pe pământ otrăvind solul și apa din zonă. Multe dintre lupte au loc în jurul unei fabrici chimice imense. Doar o lovitură dată acestei fabrici poate cauza un dezastru ecologic.

Rezultatele Sondajului Gallup

Între lupte – ale căror consecințe vor dura zeci de ani înainte să se vindece – și terenul ruinat, nu este greu să realizezi de ce atât de mulți ucrainieni și-au pierdut speranța cu privire la viitor.

Recent, sondajul Gallup despre speranța oamenilor pentru viitor a constatat că 41% dintre oamenii din toată Ucraina, nu doar cei din zona de război, își evaluează viața acum și în viitor ca având puțină sau nicio speranță. Acest rezultat poziționează țara pe locul trei dintre țările cu cel mai înalt grad de suferință, puțin mai bine decât Haiti, cu 43% și Sudanul de Sud, cu 47%.

Bret Laird, de la Asociația Evanghelică Slavă, a fost recent în Ucraina și a explicat: “Sondajul Gallup este cu adevărat interesant în evaluarea Ucrainei ca fiind a treia dintre cele mai afectate țări. Nu cred că știrile reflectă acest lucru, dar ar trebui, fiindcă am fost acolo personal, recent, și am văzut cu ochii mei… Este un așa nivel de distrugere al infrastructurii și a altor lucruri, încât, cu siguranță, repercursiunile acestui război vor continua zeci de ani de acum încolo.”

Biserica Evanghelică

Biserica evanghelică este în inima acestor evenimente. Acolo unde mulți dintre oamenii sănătoși au fugit, lăsându-i în urmă pe cei bolnavi, pe cei vârstnici și pe cei tineri, mulți dintre creștinii evanghelici au ales să stea și să îi ajute pe cei lăsați în zona de război, fiind astfel o adevărată mărturie. Dorința de a rămâne și a-i ajuta pe cei în nevoie a dus la ceea ce unii numesc o trezire. Oameni care erau surzi față de Evanghelie înainte de conflict, acum sunt dornici să asculte. Biserica evanghelică experimentează cea mai rapidă creștere de la căderea comunismului. Cu toate acestea, Biserica are parte de persecuție în zonele ocupate de rebelii ruși. Rebelii care se autoproclamă “autoritățile”, sunt puțin mai mult decât criminali înarmați, luând tot ce vor, inclusiv din biserică.

Pe 6 iulie 2018, Bisericii „Viața Nouă” din Makiivka, aflată în partea ocupată a Ucrainei, i s-a confiscat clădirea. La prânz, reprezentații autorității autoproclamate “Republica Populară Donetsk” au sosit cu oameni înarmați și au declarat că acea clădire nu mai aparține bisericii. În ciuda încercărilor de a demonstra că aparține și în ciuda negocierilor, clădirea a fost sigilată. Bisericii nu i s-a dat nicio șansă de a-și recupera bunurile din clădire, multe lucruri de valoare fiind lăsate înauntru. În ultimii 4 ani de război, această biserică a ajutat 700 de oameni cu asistență spirituală și materială. În fiecare duminică, Evanghelia era ascultată de mulți oameni în acel loc și mulți oameni L-au primit pe Cristos ca Mântuitor. Clădirea a fost de asemenea folosită pentru a-i hrăni și a-i îmbrăca pe cei care au suferit în timpul acestui război fără sfârșit.

„Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!” (Psalmul 33: 20 – 22)

În timp ce scriam acest articol, am primit cereri de rugăciune de la un frate care se află în partea ocupată a Ucrainei. Pe 6 august, un grup de credincioși care organizau o tabără pentru copii, au fost vizitați de poliția din Republica Populară Donetsk. Aceștia au venit înarmați, au amenințat organizatorii și chiar au luat la secția de poliție adulți din tabără. După ce au fost interogați câteva ore, timp în care unul dintre ei a fost lovit rău, au fost eliberați, dar obligați să se reîntoarcă la secție în ziua următoare. Nu mai știm ce s-a întâmplat cu ei.

Trebuie să le oferim sprijin fraților noștri creștini, care oferă ajutor și alinare celor afectați de război. Trebuie să ne rugăm pentru sfârșitul luptelor, pentru ca cei aflați la putere să vină în ajutorul celor care au pierdut totul.

• Rugați-vă pentru cei 1,6 milioane de refugiați care și-au părăsit locuințele și caută adăpost în diferite părți ale Ucrainei, rugați-vă ca bisericile care sunt deja active să vină  în ajutorul lor.
• Rugați-vă ca Occidentul, al cărui interes este în altă parte, să pună presiune asupra Rusiei ca aceasta să își respecte înțelegerile și să-și îndepărteze soldații, să exercite presiune asupra rebelilor să se conformeze (aproape toți liderii rebeli nu sunt doar cetățeni ruși, ci s-au născut și au trăit în Rusia până când conflictul a început).
• Rugați-vă pentru oamenii care se întorc la Dumnezeu în număr tot mai mare și care nu văd nicio altă speranță, să găsească speranță în Cristos.

Cu toate că mass-media are o memorie scurtă, Dumnezeu nu are. Dumnezeu Își amintește de cei aflați în suferință, iar inima Lui este îndurerată. Speranța lor și a noastră a tuturor, este în Cristos. Chemarea noastră este să spunem – celor care nu știu – despre Isus și mângâierea pe care o aduce El, să îi încurajăm și să ne rugăm pentru frații noștri care sunt persecutați.