Vizită în Myanmar

După o conferinţă de patru zile în Ciangmai (Thailanda) unde a fost lansată a IV-a ediţie a cursului Kairos, am avut ocazia împreună cu fratele Vasile Leonaş, prezbiter în Biserica Creştină după Evanghelie Providenţa, (Mirăuţi) din Suceava să vizităm mai multe localităţi din nordul Myanmarului. Scopul acestei călătorii a fost să vizităm Bisericile Creştine după Evanghelie persecutate din această ţară, cât şi Şcoala de misiune Harvest din Pin Oo Lwin, din districtul Mandalay.
Prima Biserică Creştină după Evanghelie burmeză a fost deschisă în jurul anul 1884, în Yangon, însă lucrarea nu s-a extins spre alte localităţi. În 1978 această biserică şi-a schimbat viziunea şi a trimis câţiva misionari în nordul ţării. Astfel, la ora actuală există aprox. 60 de adunări Creştine după Evanghelie, cu un număr de aproximativ 4.000 de credincioşi.

Conform datelor oficiale, în Myanmar trăiesc 135 de grupuri etnice, majoritar fiind cel Burmez. Situaţia minorităţilor etnice, conform celor spuse de fratele Kyaw, este una disperată: pe de o parte din cauza sărăciei extreme şi în al doilea rând, din cauza presiunilor unui guvern ostil faţă de orice gen de minoritate. Grupurilor etnice nu li s-a dat şansa de a se implica în politică, iar limbile lor, elementele culturale distincte şi religia au trebuit să se subordoneze imaginii naţionale create de regimul dictatorial. Două grupuri etnice se pare că au legături mai strânse cu creştinismul: Karen şi Chin, pe care deseori fraţii din Pin Oo Lwin le vizitează.

Biserica în mijlocul suferinţei 
Cu toate că regimul militar caută să distrugă creştinismul (denumindu-l Virusul–C), credinţa se răspândeşte continuu. Myanmarul poate fi considerat exemplul clasic al împlinirii scopurilor lui Dumnezeu prin suferinţă. În data de 16 octombrie, cu două săptămâni înainte de sosirea noastră, un grup de militari burmezi a tras asupra unei biserici din localitatea Bhamo din statul Kachin, pe motiv că biserica evanghelică ar ascunde insurgenţi ai grupării Kachin Independence Organization (Organizaţia Kacină de Independenţă). Nimeni nu a fost rănit, însă clădirea bisericii a ars, precum şi casele câtorva fraţi, iar cinci dintre liderii acestei biserici au fost arestaţi. Deşi fraţii arestaţi au negat că ar avea vreo legătură cu organizaţia amintită, soldaţii le-au legat mâinile cu sârmă, i-au forţat să mărşăluiască kilometrii în şir cu poveri grele în spate şi i-au bătut cu patul puştilor în mai multe rânduri. În cele din urmă ei au fost eliberaţi, însă când au ajuns acasă şi-au găsit casele în flăcări. Acest incident este doar unul din nenumăratele cazuri de ostilitate discriminatorie faţă de creştinii din rândul grupurilor etnice precum Karen, Chin, Shan, Mon sau Wa. Se estimează că, în ultimii 15 ani, peste 30.000 de persoane au fost dislocate din locurile lor natale doar din statul Kachin, fiind nevoiţi să-şi caute adăpost în Malaezia, Thailanda, China sau în alte zone din interiorul ţării. De asemenea, se estimează că peste 3.000 de sate creştine au fost arse în ultimii 10 ani. Bisericilor nu li se dă permisiunea să se înregistreze şi, prin urmare, sunt considerate ilegale şi ţinta raidurilor armate.

Schimbare de regim 
Ca răspuns însă la mişcările democratice internaţionale şi la presiunile internaţionale crescânde, în luna august a anului 2011 au avut loc alegeri prezidenţiale, când armata a cedat conducerea unui guvern civil. La scurt timp după această schimbare, guvernul a acordat o graţiere unui număr impresionant de deţinuţi, printre care şi mulţi creştini, urmând ca în luna martie 2012 să aibă loc o nouă graţiere. Fratele Kyaw ne-a mărturisit că speră că un prieten de-al lui închis pentru credinţă de şapte ani de zile, va fi în sfârşit eliberat. Odată cu schimbarea de regim se pare totuşi că uşile de Cuvânt se deschid tot mai mult. După ani de dictatură militară, după alegerile care au avut loc, persecuţia s-a atenuat simţitor. Deşi bisericile nu au încă posibilitatea să organizeze evanghelizări publice, totuşi fraţii şi surorile au dorinţa să împărtăşească Evanghelia celor nemântuiţi. Nu mulţi ştiu cum s-o facă, dar doresc să înveţe.

Foame şi sete după Cuvânt
Chiar în ziua sosirii noastre aici, am participat la o seară de tineret. Atmosfera a fost una cerească, deşi programul a fost unul simplu alcătuit din cântări, rugăciune şi un mesaj biblic. Domnul mi-a pus pe inimă să vorbesc despre Experienţele amare din viaţă (Exod 15:22 27), cuvinte care sper că s-au dovedit încurajatoare pentru fraţii noştrii, având în vedere contextul în care se găsesc.
În zilele următoare am fost invitaţi la Şcoala de misiune, unde învaţă 22 de studenţi, băieţi şi fete, timp de trei ani. Fratele Vasile a vorbit despre Persoana şi lucrarea Domnului Isus, iar eu mi-am concentrat prezentarea pe primele trei lecţii din cursul Kairos. Ce ne-a surprins a fost foamea după Cuvânt – Bibliile şi literatura creştină fiind rare –, atenţia şi disciplina acestor tineri, cât şi disponibilitatea de a aplica cele învăţate. Viaţa de student aici este una foarte simplă: dormitoarele constau din rogojini întinse pe jos, iar mâncarea, după spusele fraţilor, în limita bugetului disponibil.

Rugaţi-vă pentru Myanmar! 
Rugaţi-vă ca Domnul să scoată lucrători la secerişul Lui. Într-adevăr, mare este secerişul din Burma. În prezent, aici există o mare deschidere şi o mare foame după Cuvânt. Rugaţi-vă pentru proiectele Agenţiei Kairos în Myanmar:
– începând cu anul 2012, vom deschide un orfelinat cu o capacitate de zece locuri în incinta Şcolii de misiune Harvest;
– susţinerea a patru familii de misionari indigeni care se vor implica, începând cu luna februarie 2012, în evanghelizarea grupurilor etnice puţin evanghelizate din Myanmar;
– dezvoltarea unei Agenţii de misiune Kairos pentru Myanmar.
Fie ca Numele Domnului să fie făcut de cunoscut printre neamuri, şi toţi să ajungă la cunoştinţa Adevărului!

Valentin Hrihorciuc & Vasile Leonaş